4. Sărutul [1923]

Oscar Han realiza o primă variantă a operei în jurul anului 1924, urmând să o prezinte publicului în cadrul expoziției organizate de Arta Română în același an. În anul 1926, ”Sărutul” avea să iasă din nou la public, în cadrul Salonului Oficial. Sculptura ni se relevă drept un elogiu adus cuplului primordial, printr-un modelaj robust, în planuri largi. Sentimentul pur, nealterat, specific unui ciclu dedicat omului și mai presus de atât - iubirii, ni-l înfățișează pe Oscar Han în ipostaza unui creator de excepție; un creator ce descifrează tainele iubirii în sens platonic, păstrându-și statutul de narator obiectiv. ”Sărutul” său este, după cum remarca Felix Aderca, ”construit în două triunghiuri cu înălțimile lipite și ipotenuzele desființate. Înălțimile lipite - trupurile spiritualizate - sunt ”sărutul” ridicat la emoția unui gest metafizic.” Grația și vigoarea trupului ne dezvăluie, în cazul protagonistei, un modelaj mult mai neted față de fasonajul energic care reliefează musculatura fizicului masculin (deși, în unele variante, deslușim și în cazul protagonistei o accentuare a musculaturii). Distingem un dezechilibru al raportului de putere ilustrat prin staturile celor doi protagoniști, un dezechilibru al cărui punct culminant e însemnat de o marcă comportamentală primară, reminiscent-patriarhală; un gest aproape agresiv, dus la capăt totuși cu oarecare șovăieli. Artistul surprinde momentul de maximă tensiune așadar - înfăptuirea dorinței, o dorință volatilă, care transpare din planul intelectual în cel fizic, în fuziunea trupurilor ce formează acum ansamblul sculptural încărcat de simboluri. Un gest, după cum remarcă Marin Mihalache, ”delicat, dar stăruitor, prin libertatea de nimic îngrădită a unei firești porniri a simțurilor, într-o senzualitate francă, sănătoasă, subliniată și de potențarea rotunjimilor”. Opera lui Oscar Han se înscrie, negreșit, în seria celebrelor ”săruturi” din arta universală, îndelung iubite și apreciate de publicul larg. Însă pe plan național, merită menționat ”Sărutul” lui Constantin Brâncuși, primul din ciclul Săruturilor sale, prima sculptură modernă a secolului XX. Opera de față este, așadar, o meditație îndelungată a artistului și reprezintă atât o alegorie independentă, cât și una dintre alegoriile gândite să stea la baza momentului dedicat de către Oscar Han lui Mihai Eminescu. Variante ale operei se regăsesc în colecțiile unor muzee precum: Muzeul Național de Artă al României, București, Muzeul ”K.H. Zambaccian”, București, Muzeul de Artă ”Dinu și Sevasta Vintilă”, Topalu, Muzeul de Artă Constanța.

Dimensiuni

depth 14 cm, width 17.5 cm, height 20 cm

Descriere

bronz, semnat și datat lateral, ”O. Han, 1923”

Informații documentare

Variante ale operei se regăsesc în colecțiile unor muzee precum: Muzeul Național de Artă al României, București, Muzeul ”K.H. Zambaccian”, București, Muzeul de Artă ”Dinu și Sevasta Vintilă”, Topalu, Muzeul de Artă Constanța. O variantă a operei este reprodusă în monografia ”Oscar Han”, Marin Mihalache, Editura Meridiane, București, 1985, la pag. 32. O variantă a operei este reprodusă în monografia ”Oscar Han. Un artist și epoca sa”, Doina Păuleanu, Monitorul Oficial, București, 2020, pag. 88.

Datare

1923

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.