Bibliografie

PĂULEANU, Doina, “Singularitate și reconstrucție imaginară”, Ed. Arcade, București, 2010

ulei pe pânză, 46 x 56 cm, semnat dreapta sus, cu brun deschis, KIMON LOGHI

Informații documentare

Opera provine din colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție preluată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, iar după căderea regimului comunist, în urma unui şir îndelungat de procese, restituită moştenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009 Opera a participat la: expoziția Tinerimii Artistice din 1910 și este reprodusă și menționată la cat. 114; la expoziția Tinerimii Artistice din 1928 și este reprodusă și menționată la cat. 56 În 1928 lucrarea făcea parte din colecția politicianului Constantin Xeni (Zender), ministru al muncii și ministru plenipotențiar în perioana interbelică, apropiat al lui Tache Ionescu

Kimon Loghi rămâne în istoria artei românești singurul pictor care și-a asumat complet un simbolism european, reușind să îl modeleze în funcție de mediul artistic tipic autohton. Școlit în țară, la Școala de Arte Frumoase a lui Aman și Mirea, Loghi se va regăsi ca artist în anii petrecuți în Germania, la Munchen, unde, sub aripa lui Franz von Stuck, își va contura stilul. Era momentul în care pictura sa se încadra pe un parcurs unic, cel puțin până când manierismul ultimilor ani de practică artistică se va impune. Dacă în 1898, participa la expoziția grupării Secession cu lucrarea “Orientală”, 40 de ani mai târziu, pe simezele unei Tinerimi Artistice muribunde, Loghi expunea serii repetitive ale unor peisaje ce încântau cu ani în urmă. În epocă, încă de la întoarcerea de la studii din Germania, pictura lui Loghi nu a avut o critică tocmai binevoitoare. Pe același traseu sinuos pe care și Tinerimea Artistică a fost nevoită să îl parcurgă, la fel și arta pictorului nostru a fost greu digerată de societatea conservatoare care încă modela opiniile unei mase importante ale criticii contemporane. În același timp, succesul pe care îl resimțea încă tânărul Loghi era evident, în special prin achizițiile importante care se materializau în urma expozițiilor personale sau la cele organizate alături de colegii de la Societatea Tinerimii. În ceea ce privește genul artistic practicat, Loghi a abordat pictura de simbol în mai multe maniere, fiecare asimilată eficient în funcție de tema abordată. Dacă la compozițiile clasice, bazate pe peisaj feeric, ca de basm, lucrurile par a fi destul de clare, mai ales dacă îl analizăm pe Loghi în paralel cu operele lui Arnold Bocklin, în ceea ce privește portretul, filiația influențelor nu mai este atât de clară. Acest lucru este cauzat în special de direcția portretisticii simboliste, care asimilează imaginea femeii în toate ipostazele ei, drept sursă primară de simbol și imaginar. Chiar dacă imagini de un profund caracter feminin apar și în compozițiile idilice menționate, însemnătatea acestora nu se sustrage din complexul decorativ unitar, ce are menirea de a generaliza întregul cumul simbolist pictat. În primii ani ai secolului al XX-lea astfel de imagini apar în opera lui Loghi, tablouri de un profund caracter subiectiv, extrase din imaginarul unui pictor fermecat probabil de aparițiile lui Loie Fuller. În “Floarea în păr”, Loghi pictează o apariție celestă a unei mici domnițe, într-o postură demnă unui portret regal. Cu trupul înclinat angular, cu capul surprins într-o postură efemeră, Loghi fixează centrul de interes eminamente pe chipul luminat al copilei. Compoziția este eficientizată prin eliminarea oricărei urme de fundal, iar constrastul emerge exclusiv din pictarea vioaie a personajului. Chiar dacă simbolul este și el diminuat, părul bălai și floarea de după ureche rămân surse ale unei imagini profund idilice. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.