26. La șipot

Perioada cea mai prolifică şi totodată mai valoroasă din opera lui Ion Theodorescu-Sion o reprezintă fără îndoială aceea în care artistul a devenit preocupat de ideile naţionaliste ale tradiţionalismului. În noul context geo-politic şi social, acela al României Mari, nevoia căutărilor naţionaliste devine indispensabilă, iar Sion răspunde prompt noii ordini după război. Se prezintă cuminţit, clasicizant în formă şi puternic naţionalist în conţinut. Lucrări epice, ilustrând scene din viaţa țăranului, rescriu în interbelic utopia paşoptistă, nuanţând-o corespunzător spiritului vremii. Seria de tablouri cu subiect românesc, pe care le putem integra ciclului “compoziții cu motive românești", formează o etapă revelatoare deopotrivă tematic şi stilistic. Adânc preocupat de pictura murală, artistul adaugă compoziţiei un plus de monumentalitate prin înţelegerea spaţiului şi dezvoltarea armonioasă a formelor, aplatizarea decorativă, precum şi tratarea murală a materiei picturale. Vocaţia de monumentalist o va vedea împlinită abia spre sfârşitul vieţii, în 1935, când execută patru picturi maruflate pentru Palatul Regal, actualul sediu al Muzeului Naţional de Artă al României, iar doi ani mai târziu va transpune în tempera panourile decorative pentru expoziţiile internaţionale de la Paris (1937) şi New York (1939). Pictura lui Theodorescu-Sion din deceniul trei al secolului trecut reprezintă unul dintre factorii cei mai reprezentativi ai artei românești moderne. În cazul particular al pictorului, putem identifica principalele mutații stilistice ce se produc după Primul Război Mondial, moment ce generează o fervoare în identitatea națională, ce se resimte în întregul tablou cultural. Premisele pe care Sion le remodelează și accentuează în acest context sunt cele ce definesc totodată creația din perioada 1924-1927, etapă ce încadrează și opera de față. Artistul va reuși să esențializeze unele componente ale peisajului, pe care le va folosi în special pentru caracterul simbolic-generalizant. Alt factor de concretețe este conturat în jurul prezenței umane, care devine o constantă. Vizualul nu mai rămâne blocat în considerații de calitate, ci devine sursă de valoare. Omul, în cazul imaginilor lui Sion, apare nu doar ca purtător de individualitate psihologică, ci se sintetizează drept arhetip, în cazul nostru, al tradiției. În “La șipot” descoperim întocmai aceste coordonate stilistice, în fapt fiind punctul de plecare în seria ce va defini micro-etapa amintită mai sus. Intenţia de observare a realităţii este evidentă, însă este imposibil de ascuns idealizarea specifică tradiţionalismului interbelic, care conferă un aer teatral/scenografic compoziţiilor. Dispunerea piramidală a personajelor înscrise peisajului rezolvat prin geometrizări aproape cubiste relevă expresivitatea raţională a schemei, dar și marcarea arhetipală a fiecărui motiv în parte: troița este purtătoare a credinței și a continuității, peisajul apare germinativ, dar indescifrabil, iar țăranii, plini de putere și monumentali, păstoresc întreaga compoziție dominată de supratipul țărăncii. (I.P.)

Bibliografie

CLONARU, Hariton, SCHOBEL, Doina, “Ion Theodorescu-Sion”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971 VLASIU, Ioana, “Anii ’20. Tradiția și pictura românească”, Ed. Meridiane, București, 2000

Dimensiuni

width 74 cm, height 63 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos de două ori, cu negru, IONTHEODORESCUSION,1924,1924 VII

Informații documentare

Opera a participat în expoziția personală Ion Theodorescu-Sion, Cartea Românească, București, 1 - 25 februarie 1925, cat. nr. 5. Opera este menționată în catalogul "Ion Theodorescu-Sion", Doina Schobel, Hariton Clonaru, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971 la pag. 100.

Provenienţă

colecția Lucian Blaga; colecția Caius Brediceanu. În perioada cursurilor la Viena (1916-1920) Lucian Blaga o cunoaște pe viitoarea sa soție, Cornelia Brediceanu, sora lui Caius Brediceanu. Opera a fost făcută cadou de Blaga cumnatului său, politicianul și diplomatul Caius Brediceanu, rămânând în colecția acestuia până în 1953. Pe verso regăsim și dedicația olografă a lui Blaga: "La cumpăna apelor dăruit-am acest tablou lui Caius Brediceanu cu frumoasă frăție...21/III 1925.".

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.