15. Panou floral

Pictorul G. D. Mirea este una dintre cele mai reprezentative personalităţi artistice la cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea în spaţiul românesc. Continuator al tradiţiei picturale, pe care a primit-o de la profesorii săi, T. Aman şi C. Stăncescu, H. Lehmann şi Carolus Duran, de la Paris, Mirea a devenit un factor important în învăţământul artistic de la noi, mai întâi ca profesor, iar apoi ca director al Şcolii de Belle Arte din Bucureşti. Cu o temeinică pregătire profesională, Mirea s-a dedicat compoziţiei istorice, genul prin excelenţă al neoclasicismului academic, însă activitatea sa este cu mult mai bogată şi variată. Contemporan cu Grigorescu şi Luchian, faţă de care se găseşte pe o altă linie ca ”doctrină artistică şi tendinţe temperamentale”(1), Mirea este considerat la fel de important precum aceştia în dezvoltarea artei româneşti, stăpânind în mod desăvârşit mijloacele formulei sale de artă, chiar dacă aceasta se situau pe o poziţie anacronică faţă de tendinţele moderne pătrunse în România începutului de secol al XX-lea. Pentru Mirea, elevul lui Lehmann, la rândul său elev al lui Ingres, compoziţia era o normă absolută, căreia trebuie să i se supună orice pânză, fie ea reprezentând un unic subiect. Grija sa principală era de a conferi echilibru suprafeţelor pictate şi a subordona elementele unui principiu guvernant, de regulă unul geometric. Aceleaşi principii le aplica atât în cazul scenelor istorice, portretelor şi compoziţiilor decorative, gen din care face parte şi pictura prezentă, intenţionată ca ornament pentru un spaţiu anume, care i-a impus de altfel şi dimensiunea. Două panouri de format similar, ilustrând nalbe, respectiv roze, apar reproduse în monografia lui G. Dragomirescu şi I. Frunzetti, fiind datate 1921, cu specificaţia apartenenţei la Colecţia dr. Al. Mirea. Pictura prezentă face parte, probabil, din aceeaşi serie cu cele două, maniera sa de realizare indicând, de asemenea, o perioadă mai târzie a creaţiei artistului. Panourile cu flori ar fi putut avea funcţia de a decora interiorul unei locuinţe, după obiceiul de început de secol al XX-lea, din casele bucureştene, al ornamentării pereţilor cu panouri pictate. (C. C.) 1 George Dragomirescu şi Ion Frunzetti, „G. Demetrescu Mirea”, p. 28

Bibliografie

DRAGOMIRESCU, George, FRUNZETTI, Ion, ”G. Demetrescu Mirea”, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională Bucureşti, 1940 PETRAŞCU, Nicolae, ”G.D. Mirea”, Casa Şcoalelor, 1943

Dimensiuni

width 46 cm, height 80 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu brun, Mirea

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.