Bibliografie

IONESCU, Adrian-Silvan, ”Mişcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea”, Ed. NOI Media Print, 2008 MATEESCU, Elena, “Dimitrie Serafim“ în “Studii și Cercetări de Istoria Artei”, 1966, vol. I, tom 13, pp. 124 - 132 OCTAVIAN, Tudor, ”Pictori români uitaţi”, Ed. NOI Media Print, Bucureşti, 2003

ulei pe pânză, 50 x 55 cm, semnat și localizat dreapta jos, cu ocru, D.Serafim, Paris

Serafim a studiat desenul şi pictura cu Ama, Tattarescu şi C. I. Stăncescu, între 1882 şi 1888. Provenea dintr-o familie de greci din Varna, toţi cei trei fii ai lui Anton Serafim, pictor de biserici, devenind la rândul lor pictori. Modelul lui Dimitrie Serafim, în perioada formării sale, era Tattarescu, însă îl aprecia şi pe Grigorescu, ale cărui lucrări le copia. Sfătuit de Tattarescu, pleacă la Paris în 1888, pentru a-şi completa educaţia artistică în şcoala lui Jean-Jacques Henner, cunoscut mai ales pentru folosirea sfumato-ului şi clarobscurului în picturile sale cu nuduri, subiecte religioase şi portrete. Timp de trei ani a lucrat cu Bouguereau, Gèrome, Ferrier şi Robert Fleury, pictori francezi academişti, de la care a deprins virtuozitatea de tip clasic în reprezentarea figurii umane. În capitala Franţei, Serafim expune în repetate rânduri şi obţine succese în expoziţiile de prestigiu ale epocii, alături de academiştii francezi. Şi la Bucureşti, cronicile consemnează prezenţa sa în expoziţiile vremii, precum şi obţinerea premiului al treilea într-o expoziţie din 1894, pentru un portret. În 1890, îl găsim profesor la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, unde predă timp de aproape patru decenii, instruind cu solide cunoştinţe artistice generaţii întregi de studenţi. Unul dintre pictorii români uitaţi (Tudor Octavian, 2003), Dimitrie Serafim este un reprezentant ilustru al academismului românesc, puţinele picturi realizate de el care ne-au rămas vorbind despre înzestrarea şi ştiinţa profesională de care dispunea. Portretul doctorului Alexandru Şuţu, fratele domnitorului, afirmă dexteritatea sa în redarea fizionomiei, demonstrând de asemenea capacitatea de pătrundere psihologică, portretul său depăşindu-le cu mult pe cele convenţionale ale profesorul său Tattarescu. Aceleaşi abilităţi le demonstrează şi în pictura ”Povestea de seară”, o scenă de gen ce aminteşte prin preocuparea pentru ilustrarea obiectelor din încăpere, naturalismul chipului bătrânei, lumină şi atmosferă, de picturile maeştrilor flamanzi. Compoziţia abundă în detalii savuroase, executate meticulos, în care pictorul îşi demonstrează măiestria: elemente ale unei naturi statice, atent compuse, sunt integrate în scena de interior şi atribuite cu semnificaţii simbolice, care le unesc de cele două personaje. (C. C.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.