Bibliografie

PETRAȘCU, Nicolae, “G.D.Mirea”, Casa Școalelor, București, 1943

ulei pe pânză, 60 x 44 cm, semnat şi datat stânga sus, cu brun, G. D. Mirea, 1882

Informații documentare

Proveniență: colecţia Maria G. Popescu; licitaţia Alis, 29 noiembrie 2011, lot 64. Opera este reprodusă în monografia Nicolae Petrașcu, “G.D.Mirea”, Casa Școalelor, București, 1943, la pag. 87, sub titulatura “Maria Deleanu”.

G.D. Mirea a rămas unul dintre cele mai valoroase produse a Școlii de Belle Arte, fiind totodată și primul absolvent al școlii care a condus și revoluționat, în bună măsură, instituția creată de Theodor Aman. În ceea ce privește traseul artistic de până la afirmarea sa de la sfârșitul secolului al XIX-lea, lucrurile cele mai însemnate țin de perioada de formare din țară (în cadrul școlii conduse de profesorul Aman), dar, mai important, de anii petrecuți în Paris, unde va lua contact cu creațiile maeștrilor francezi. Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghika, la recomandarea lui Grigorescu, Mirea ajungea în capitala artelor în 1878, petrecând acolo mai mulți ani, perfectându-și cunoștințele și măiestria. Mirea avea să cunoască la Paris opera lui Carolus Duran, vestitul portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia îi va fi și elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsea tocmai pentru a fi în preajma maestrului francez. Aici pictorul nostru va învăța cu adevărat să se folosească de lumină și de cromatica cât mai veridică, depășind cu ușurință manifestările tipice neoclasicismului românesc. Cu toate acestea, trecerea anilor nu îl va ajuta să se descotorească decisiv de repertoriul academist. Mediul cultural în care Mirea s-a regăsit la Paris cuprindea o seamă de personalități fie ele românești, fie franțuzești, lucru ce a înlesnit începuturile portretisticii. În 1880, Mirea picta primul său portret în mediul parizian, acela al Leliei Djuvara, urmat de reprezentarea soției lui Tache Ionescu (1882) și de portretul soției lui Alexandru Odobescu. În cei 6 ani petrecuți la Paris, Mirea acumulase experiența lucrului alături de maestrul Duran, însă reușise să își creeze un renume și în țară, expunând constant pe simezele bucureștene în frecventele sale vizite. Cele două lucrări cu care s-a impus în mediul oficial parizian, dar și românesc au fost “Mihai Viteazul în fața capului lui Bathory”(1882) și “Vârful cu dor” (1883). Din aceeași perioadă provine și portretul-bust al Mariei Deleanu, realizat în perioada pariziană, în aceeași manieră intimă. Chiar dacă portretele lui Mirea sunt serioase, respirând prin atitudinea liniștită a modelului, așa cum reiese din tabloul de față, ele ne introduc de fiecare dată în starea de spirit a modelului: caldă și liniștitoare. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.