21. Bujori [1920-1925]

Cu o tehnică artistică bine pusă la punct și o deschidere spre explorarea abordărilor artistice specifice vremii - realism, impresionism, neoimpresionism și nu numai, Ion Theodorescu-Sion se remarcă drept o figură importantă a picturii interbelice românești. Acesta experimentează cu mult curaj, îmbinând lecțiile învățate de la profesorii săi, George Demetrescu Mirea și Jean-Paul Laurens, cu influențele puternice pe care le descoperă în muzee – de la Gustave Courbet și Renoir, până la Cézanne și Derain. Ceea ce lasă artistul în urmă este o operă variată, care trădează o căutare continuă a unor noi forme de expresie și un spirit mereu deschis către inovație. Pictura „Bujori” surprinde printr-o pensulație liberă, în care tușele de culoare, dispuse preponderent orizontal, ușor oblic, creează un sentiment de dinamică și mișcare. Aceste tușe conturează frunzele, fundalul și pe alocuri, ulciorul, în timp ce florile bujorilor sparg acest ritm orizontal printr-un joc mai amplu al direcțiilor și formelor. În această lucrare nu mai regăsim construcția clară și riguroasă din tabloul ”Canceu cu garoafe” (circa 1923), unde contururile erau precise și tușele urmăreau fidel felul în care lumina modelează volumul. În cazul garoafelor, Sion demonstrează un interes aparte acordat ordinii și structurii, influență directă a artei lui Cézanne. Fiind o operă ce se înscrie în intervalul 1920-1925, înaintea plecării în Italia, „Canceu cu garoafe” aparține unei perioade de căutare, în care artistul explorează multiple variațiuni ale temei naturii statice. Unele lucrări din această perioadă sunt mai dinamice și expresive, altele mai poetice și introspective, dar toate trădează preocuparea sa pentru descifrarea formelor geometrice ale naturii și integrarea unor motive tradiționale românești – vase, ulcioare, broderii – implicit dorința de a exprima specificul național. Observăm și în cazul „Bujorilor” o astfel de căutare. Aici Sion restrânge cadrul, alegând să lase în afara compoziției orice motive decorative. Astfel, bujorii devin punctul central al operei, iar artistul pare interesat mai ales de esența acestora – forma, ritmul și culoarea lor. Alegerea acestui cadru restrâns ilustrează dorința de a aduce în prim-plan subiectul în sine, experimentând în același timp cu compoziția, pensulația și redarea formelor.

Bibliografie

PAVEL, Amelia, ”Ion Theodorescu-Sion”, Editura Meridiane, București, 1967.

Dimensiuni

width 65 cm, height 49.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu negru, "TSion"

Informații documentare

Opera a paticipat la expoziția ”Buchetul de flori în pictura românească din colecții particulare”, Muzeul Național Cotroceni, București, 4 iunie - 2 august 2015.

Datare

1920-1925

Provenienţă

colecția Livia și Mircea Deac.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.