26. Amiază la Balcic

S-a născut la Bucureşti, în 1890, într-o familie de renumiţi intelectuali: tatăl, Grigore V. Maniu, jurist şi om de cultură, mama, Maria Gr. Maniu, născută Călinescu, fratele, Adrian Maniu, poet, ziarist şi critic de artă, o figură proeminentă a literaturii interbelice. Climatul intelectual al familiei, de elevată cultură şi dragoste pentru frumosul artistic, a constituit factorul decisiv în orientarea către artă a viitoarei pictoriţe. Mentorul care a iniţiat-o în tainele limbajului plastic a fost Nicolae Vermont, recomandat de pictorul Nicolae Grigorescu, la solicitarea familiei. După o perioadă de trei ani (1905-1908) în care îşi însuşeşte de la maestrul său, desenul şi pictura, mai ales cea de piesaj, Rodica Maniu pleacă în Franţa, unde-şi perfecţionează cunoştinţele cu Lucien Simon, Charles Cottet şi René Ménard, în cadrul Academiei Julian şi al Academiei Grande Chaumière (1908-1910). Prima confruntare a Rodicăi Maniu cu publicul şi critica de specialitate se produce în anul 1910, când expune la Expoziţia Independenţilor din Paris, unde a fost reţinută drept „un talent remarcabil”. Din anul următor începe un şir lung de expoziţii personale, participări la manifestările Societăţii „Tinerimea Artistică” şi ale Salonului Oficial din ţară. Opiniile favorabile o determină să-şi completeze pregătirea artistică, îndreptându-se, în căutarea unor noi experienţe formative, către Germania şi Italia, unde se integrează cu uşurinţă în viaţa expoziţională locală. În Franţa va lucra cu intermitenţe din 1919 până în 1922, participând la Expoziţia Societăţii naţionale de arte frumoase (1920,1921, Paris). Criticul de artă francez Thiébault-Sisson comentează participarea artistei la aceste manifestări, în paginile binecunoscutul ziar francez „Le Temps”, astfel: „O revelaţie neaşteptată. O artistă româncă, d-ra Maniu, în „Femei bretone la spălat” (...) remarcabilă ca accent, dă dovadă atât de hotărâre cât şi de temperament.” (v. Viorica Andreescu, „Rodica Maniu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987, p.17). Căsătoria cu pictorul român Samuel Mützner, în anul 1923, marchează o nouă etapă în viaţa şi activitatea artistică a pictoriţei. Călătoresc împreună în Italia, Corsica, Siria, Palestina, de unde se întorc cu lucrări ce ulterior s-au regăsit pe simezele unor prestigioase manifestări naţionale şi internaţionale (Barcelona, 1929; Paris şi New York (1937), obţinând medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris (1937). (M.N.)

Bibliografie

MĂCIUCĂ, Alexandru, „Rodica Maniu: (1890 – 1958): pictură şi grafică”, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Colecţiilor de artă, Bucureşti, iulie – septembrie 2007 ANDREESCU, Viorica, „Rodica Maniu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987

Dimensiuni

width 60 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, R. Maniu

Informații documentare

Proveniență: colecţia M.C., Bucureşti. Opera este reprodusă în "Pictori români la Balcic", Doina Păuleanu, Monitorul Oficial, București, 2012 la pag. 196, sub titlul "Balcic".

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.