41. Bărci la Caliacra [sfârșitul anilor '30]

Născut la Caracal, în anul 1881, Marin Bunea, pe numele său de artist, adoptat ulterior, Marius Bunea, şi-a manifestat aptitudinile de bun desenator încă din anii copilăriei. Deşi dascălii şcolii din oraşul natal hotărăsc să-l trimită la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, lipsa mijloacelor materiale determină amânarea întâlnirii tânărului artist cu un mediu academic. Obţinerea prin concurs, în anul 1904, a unui post de desenator tehnic în oraşul Constanţa, îi prilejuieşte lui Bunescu apropierea de pictorul Dimitrie Hârlescu, în atelierul căruia începe să lucreze. Hârlescu îi îndrumă paşii către calea artei, iar în anul 1906 artistul pleacă la München, cu o bursă din partea oraşului Caracal. Pe o durată de 6 ani, Bunescu lucrează în atelierul particular al germanului Hermann Groeber, alternând activitatea din atelier cu studiile la Academia Regală de Belle Arte din capitala bavareză, unde învață desenul de la Gabriel von Hackel şi pictura de la Hermann Groeber. Debutează în anul 1911, când trimite la Salonul Oficial din Bucureşti cinci lucrări realizate la München. Cu banii obţinuţi din vânzarea celor 5 lucrări, îşi închiriază la München un spaţiu pentru un atelier propriu. Anul 1912 îi aduce noi succese pe plan artistic, obţinând la Expoziţia Oficială a artiştilor în viaţă, premiul al II-lea, în valoare de 1000 de lei, pe care îi foloseşte la realizarea de noi călătorii de studiu la Istanbul şi Paris. Ajuns în Franța, Marius Bunescu lucrează în atelierele de la Grande Chaumière şi de la Academia Fernand Humbert. Revenirea în ţară, ca urmare a ordinului de mobilizare, în anul 1913, aduce după sine noi participări la manifestările Societăţii „Tinerimea Artistică” (începând cu 1914), prima expoziţie personală (1919, Sala librăriei Minerva, devenită ulterior „Sala Ileana”, unde va expune cu regularitate în anii următori), participarea la Bienala de la Veneţia (1924), expoziţia de artă românească organizată la Paris, la Jeu de Paume (1925), expoziţia internaţională de la Barcelona, unde primeşte „Gran premio” şi „Medaglia d’Oro” (1929), precum şi alte participări la expoziţii naţionale şi internaţionale. În pictura românească, numele lui Bunescu rămâne legat în special de evoluţia tematicii peisajului. Calme, echilibrate, peisajele lui Bunescu te fac să trăieşti un sentiment de statornicie, răspândit în fiecare dintre locurile observate de artist, atât în ţară, cât şi în străinătate. Viziunea francă a artei lui Bunescu se articulează în registre cromatice grave, bazate mai ales pe culorile reci. (M.N.)

Bibliografie

„Marius Bunescu, 1881-1971, expoziţie omagială”, catalogul expoziţiei, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1982 OPREA, Petre, „Marius Bunescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971

Dimensiuni

custom 44x36

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu albastru, Bunescu

Datare

sfârșitul anilor '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.