86. Omul cu lingură [1975]

Una dintre mențiunile cu privire la subiectul operei de față apare în jurnalul lui Corneliu Baba în data de 17 ianuarie 1972, atunci când artistul mărturisește că una dintre cele trei lucrări pe care le pregătea pentru o expoziție, ”Scena de gen”, a fost preschimbată în ”Omul cu lingura”. Jurnalele lui Corneliu Baba reprezintă un adevărat tezaur pentru cunoașterea și înțelegerea aprofundată a operei sale plastice. ”Omul cu lingura” va fi descris în amănunt în cadrul aceleiași intrări din jurnal: ”Personajul este văzut frontal. Figura e simplă, foarte dramatică, ambele mâini se află pe masă, o masă galben-orange. Bucata de pâine de pe masă are un efect coloristic teribil, la fel metalul albastru al lingurii. Haina, în roz-gris nedefinit, cu irizări de ocruri. Am făcut apoi o schiță în tuș colorat și întreaga atmosferă ”caldă de aur” nu mi-a displăcut. Altă dată această lucrare avea ca dominantă albastrul, ca personagiile lui Picasso din perioada albastră.” Dat fiind faptul că artistul reia acest subiect de-a lungul anilor, acesta va suferi permutări de stil și cromatică, lucrarea de față fiind mai aproape de acele ”personagii ale lui Picasso din perioada albastră” decât de reprezentarea în tonalități mai calde ale ”Omului cu lingura” din 1972, variantă inclusă astăzi în colecția Muzeului Național de Artă din București. O altă variantă se află în colecția Muzeului de Artă din Timișoara, iar numeroase interpretări și schițe au circulat de-a lungul timpului în piața de artă. ”Omul cu lingura” va deveni așadar o temă recurentă, aproape obsedantă în creația lui Corneliu Baba. Este de departe un portret dramatic, o lucrare puternică și impresionantă, în care artistul exercită influențele preluate de la El Greco, Goya sau Rembrandt. Servind drept un elogiu al expresionismului, opera de față se remarcă prin tușele fade, care comprimă imaginea în ansamblul său. Cămașa cu mânecile lungi și figura gravă; lingura ținută strâns și farfuria goală, pe care personajul și-o apropie cu toată forța brațului; și nu în cele din urmă pata verde care păstrează cu sine sugestia sticlei, rezidă într-un patetism tragic, imprimat în toate tușele care alcătuiesc opera de față.

Bibliografie

BABA, Corneliu, ”Confesiuni și Jurnale”, volumul II: 1965 - 1977, Ediție îngrijită de Maria Muscalu Albani, Muzeul Național de Artă al României, București, 2020.

Dimensiuni

width 26.7 cm, height 29.5 cm

Descriere

ceracolor și acuarelă pe hârtie, semnat și datat dreapta sus, in pix, ”Baba (19)75”

Datare

1975

Provenienţă

colecția prof. Costin Murgescu, membru corespondent al Academiei, și a cineastei Ecaterina Oproiu.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.