199. După baie

Opera lui Frederic Storck se remarcă, în mod paradoxal, atât prin unitatea, cât și prin diversitatea sa. Artistul posedă o deosebită înțelegere a materialului cu care lucrează, astfel că experimentul în diverse medii nu îi va fi străin. Frederic Storck provine dintr-o familie care se dedică artei; tatăl (Karl Storck) și fratele său (Carol Storck) au fost, de asemenea, sculptori. micul artist își va petrece copilăria printre sculpturile tatălui, în atelierul acestuia. Crește așadar printre doi artiști consacrați și pornește călătoria pe drumul artei deslușind tainele desenului. Va urma cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, acolo unde va fi coleg cu Ștefan Luchian. Ulterior ajunge în mediul academic münchenez și participă la expoziția de la Glaspalast, unde îi va fi conferit un premiu. În Bavaria conștientizează importanța studiului anatomic și a studiului după modelul viu, astfel că se vor distinge, din această perioadă, o serie de sculpturi menite să îl ajute pe artist să experimenteze reproducerea întocmai a detaliilor trupurilor. Interesat de proprietățile materialului cu care lucrează, va tăia singur piatra sau marmura, apropiindu-se astfel de material. După revenirea în țară va primi mai multe comenzi pentru realizarea unor busturi, dintre acestea le amintim pe cele ale lui Heliade Rădulescu ori Spiru Haret; dar și capetele de țărani executate în afara comenzilor. Din 1906 devine profesor la Școala de Arte Frumoase și va avea misiunea de a introduce elevii în universul desenului și al modelajului. Își va asuma o abordare clasică, ce se distanțează însă de academism și va dedica o întreagă serie operelor de mici dimesiuni în care își concentrează atenția asupra subiectului uman. O variantă a operei ”Dama cu pisica” se află în colecția muzeului de artă ”Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”, iar o altă variantă face parte din colecția Muzeului Național Cotroceni. Observăm personajul feminin așezat pe postament într-o apariție nud, cu mâinile într-un manșon, având trunchiul întors ușor către dreapta. Pisica stă în fața femeii, privind-o fix. Apariția pisicii ne poartă cu gândul către arta egipteană – egiptenii considerau pisicile ca fiind creaturi magice, aducătoare de noroc, care aminteau totodată de puterea zeilor. Pisica devine așadar un simbol al divinității și protecției. Aparițiile felinelor în artă provin din cele mai îndepărtate timpuri: de la picturile rupestre ce au în centrul lor acest subiect, la desenele de pe morminte, până la sculpturi ale zeiței Bastet (Bastet, fiica zeului soarelui (Ra), era zeița lunii și a fecundității, ocrotitoarea felinelor, ilustrată adesea sub forma unei pisici) datând chiar și din 600 î.e.n.

Bibliografie

OPRESCU, Gheorghe, ”Fritz Storck”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955.

Dimensiuni

depth 13 cm, width 5 cm, height 13.5 cm

Descriere

bronz patinat, semnat, datat și menționată turnătoria, în spate, ”F. Storck, Turnătoria V. Pașcani Comerț, București, 1908”

Informații documentare

O variantă a operei se află în colecția muzeului de artă ”Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.