Descriere

Chiar dacă pictura lui Artachino este integrată generic în așa-numita artă a perioadei interbelice, care, desigur, este reprezentativă pentru mare parte a activității artistului, momentele din jurul anului 1900 sunt demne de amintit pentru o înțelegere mai bună a întregului corp biografic ce îl definește. Dat fiind faptul că trăiește mai bine de 80 de ani, în cariera lui Artachino pot fi surprinse chiar etapele definitorii pentru conturarea artei moderne românești. Până la formarea Tinerimii Artistice, pictorul va fi influențat de curentele contemporane, treptat, în funcție de context. Desigur că primul stil este cel academist, având în vedere faptul că primii săi profesori au fost Theodor Aman și G.D. Mirea. Perfecționarea și-o face la Paris unde, fiind beneficiar al unei burse de studii pentru 2 ani, studiază la Academia Julian, sub îndrumarea lui Alexandre Cabanel. Este momentul în care Artachino își însușește cu conștiinciozitate elemente caracteristice ale unui simbolism profund, de care se va simți atras prin calitățile expresive ale întregului limbaj pictural. Trecerea de la un academism pur la simbolism este realizată în cazul lui Artachino printr-un proces în urma căruia acesta nu elimină componentele primului stil, ci le acumulează și le modifică pentru a răspunde exigențelor celui din urmă. Astfel, Artachino este autorul unor lucrări reprezentative pentru simbolismul românesc, printre care se numără și lucrarea de față. Se observă faptul că pictorul nostru abordează compoziția într-o manieră relativ atipică, în special prin aparenta detașare, chiar neutralitate față de model, fiind în special concentrat pe o redare obiectivă, cât mai corectă a subiectului. Detașarea artistului se revarsă și asupra privitorului, care nu este implicat emoțional în întregul complex pictural. În cazul operei de față, sursa de inspirație este mitologia greacă, iar tema este des întâlnită în epocă. Mitul este centrat în jurul iubirii dintre ea, Biblis, și fratele ei geamăn, Caunus, care fuge cât mai departe pentru a nu fi confrunat de sora sa. Biblis, în încercarea de a-l convinge de dragostea ce îi leagă, îl caută în întreaga Grecie și în Asia Mică, până într-un final, când, extenuată, moare și este schimbată într-un izvor. Pictarea personajului principal reprezintă o sintetizare după un canon bine definit în epocă, povestea fiind limitată la imaginea unui nud feminin, într-o postură umilă, a unei ființe înfrânte de propriul destin. (I.P)

Biografie

DREPTU, Ruxandra, “Constantin Artachino”, în catalogul expoziției “Artachino C.”, Muzeul Național de Artă al României, București, 2004

Dimensiuni

Lungime 144, Înălțime 96, Info dimesionare 96 × 144 cm

Semnătură

semnat dreapta jos, cu negru, "C. Artachino"

Datare

1890-1900

Material

ulei pe pânză

Locație

Artmark românia

Informații de cercetare

În 1894, în urma participării la expoziția de la Salonul Ateneului, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice achiziționa o variantă a lucrării “Biblis preschimbată în izvor” pentru suma de 1200 de lei. În aceeași campanie de achiziții, Ministerul achiziționa un peisaj de Ștefan Luchian pentru suma de 500 de lei.