Descriere

Acuarelist de seamă, Max Arnold se remarcă drept unul dintre reprezentanții acestui gen în țară. Va studia la Iași, cu Gheorghe Popovici și Octav Băncilă și va fi coleg cu artiști precum Adam Bălțatu, Aurel Băeșu, Mihai Onofrei ori Nutzi Acontz. În perioada 1922-1923 pornește într-o călătorie de studii către Germania, acolo unde ia contact cu expresionismul. Ajunge apoi la Roma, la Institutul Superior de Arte, unde îi întâlnește pe conaționalii săi Sabin Popp și Lucian Grigorescu. Numeroasele peregrinări dincolo de granițe se vor transpune într-un lung șir de peisaje în creația sa. Londra, Veneția, München, Dresda; Franța și Spania, cu porturile și coasta bretonă; și chiar Palestina și Egipt. Inspirat de parfumul oriental al celor din urmă, Max Arnold va crea o serie de lucrări ce vor rezulta într-o expoziție la sala Hasefer. Va prelua influențe de la Matisse, Dufy și Marquet, însă fascinația Orientului va continua să transpară în operele sale. Odată cu mutarea sa la București, se va alătura grupurilor de artiști deja formate și va expune alături de acestea. Opera de față, mărturie a misterului oriental, apare într-o imagine de epocă imortalizată în atelierul artistului, alături de soția sa, Rozina. Fotografia anterior menționată este reprodusă în catalogul ”M. W. Arnold”, întocmit de Georgeta Peleanu în 1970. Nuanțele de albastru, care se succed în înlănțuirea de văluri ce-o acoperă pe odaliscă ne dezvăluie, alături de vasul tipic din ceramică, o mică parte din universul răsăritean.

Biografie

OPRESCU, George, ”M.W. Arnold”, Editura Meridiane, București, 1967.

Dimensiuni

Lungime 49.5, Înălțime 39.5

Semnătură

semnat dreapta jos, în creion, ”m.w. arnold”

Datare

1925-1930

Material

acuarelă pe hârtie

Locație

Artmark românia

Informații de cercetare

Opera apare într-o imagine de epocă din atelierul artistului, alături de soția lui Arnold, Rozina. Fotografia anterior menționată este reprodusă în catalogul ”M. W. Arnold”, Georgeta Peleanu, 1970.