The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
The photos of the lot are informative and indicative, and cannot provide a highly detailed view of the object from all angles. We recommend a careful physical inspection of the lot before bidding.
Patru studenți la arhitectură, influențati de Jugendstil, făureau în 1905, la Dresda, una dintre cele mai puternice manifestări artistice ale secolului XX. Urniți de dorința de înnoire și de debarasare de spiritul academist în care se școleau, dar pasionați de marile realizări din istoria artei (Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân și alții), Fritz Bleyl, Erich Heckel, Ernst Ludwig Kirschner și Karl Schmidt-Rottluff alcătuiau Die Brücke (Podul). Importanța graficii, în special a gravurii (xilo și lino-gravura), pasiunea pentru culoarea violentă, tensiune și imaginar frapant, îmbrăcate deseori în haina primitivismului defineau direcțiile grupului, la care, în 1906, se alipea și Arthur Segal. În cea de a doua jumătate a deceniului întâi al secolului trecut, Segal devenea un membru ilustru al Secesionismului și Neo-secesionismului berlinez, și, pe lângă colaborările cu Die Brücke și Die Blaue Reiter, devenea co-fondator al “Neue Sezession”(1910), alături de Ernst Ludwig Kirschner sau Max Pechstein.
Sub această umbrelă modernistă, proto-avangardistă, Segal va crea până în jurul lui 1910, folosindu-se de tehnica divizionistă și pointillistă, fiind considerat un Neo-impresionism, atât în critica din Germania, cât și în cea din România. În 1910 avea să aibe o expoziție personală în caadrul Societății “Arta”, la sala din strada Lascăr Catargiu nr.7, moment în care nu puțini cronicari menționau “întâia expoziție de artă modernă de la noi” (“Minerva”, 8 martie 1910). Chiar dacă critica este diversă, știindu-se mediul refractar de receptare a tehnicilor neoimpresioniste introduse în arta românească și de un Mutzner, Sion sau Dărăscu cam în aceeași perioadă (cca.1910), trebuie menționat că Segal era văzut și prin aura secesionismului german, având astfel o “legitimitate”mai evidentă, față de mai tinerii lui colegi.
Interioarele, peisajele și naturile statice cu flori sunt principalele subiecte atacate de pictor în acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. “Florile și naturele moarte, sunt compuse și combinate spre a ne da un acord intensiv de culoare sau în tonuri amonizate într-un albastru azuriu cu un lustru metalic...” (cronicarul din “Seara”, 7 martie 1910). (I.P.)
ulei pe pânză, semnat şi datat dreapta sus, cu albastru, A. Segal, 1909
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
Detalii
Patru studenți la arhitectură, influențati de Jugendstil, făureau în 1905, la Dresda, una dintre cele mai puternice manifestări artistice ale secolului XX. Urniți de dorința de înnoire și de debarasare de spiritul academist în care se școleau, dar pasionați de marile realizări din istoria artei (Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân și alții), Fritz Bleyl, Erich Heckel, Ernst Ludwig Kirschner și Karl Schmidt-Rottluff alcătuiau Die Brücke (Podul). Importanța graficii, în special a gravurii (xilo și lino-gravura), pasiunea pentru culoarea violentă, tensiune și imaginar frapant, îmbrăcate deseori în haina primitivismului defineau direcțiile grupului, la care, în 1906, se alipea și Arthur Segal. În cea de a doua jumătate a deceniului întâi al secolului trecut, Segal devenea un membru ilustru al Secesionismului și Neo-secesionismului berlinez, și, pe lângă colaborările cu Die Brücke și Die Blaue Reiter, devenea co-fondator al “Neue Sezession”(1910), alături de Ernst Ludwig Kirschner sau Max Pechstein.
Sub această umbrelă modernistă, proto-avangardistă, Segal va crea până în jurul lui 1910, folosindu-se de tehnica divizionistă și pointillistă, fiind considerat un Neo-impresionism, atât în critica din Germania, cât și în cea din România. În 1910 avea să aibe o expoziție personală în caadrul Societății “Arta”, la sala din strada Lascăr Catargiu nr.7, moment în care nu puțini cronicari menționau “întâia expoziție de artă modernă de la noi” (“Minerva”, 8 martie 1910). Chiar dacă critica este diversă, știindu-se mediul refractar de receptare a tehnicilor neoimpresioniste introduse în arta românească și de un Mutzner, Sion sau Dărăscu cam în aceeași perioadă (cca.1910), trebuie menționat că Segal era văzut și prin aura secesionismului german, având astfel o “legitimitate”mai evidentă, față de mai tinerii lui colegi.
Interioarele, peisajele și naturile statice cu flori sunt principalele subiecte atacate de pictor în acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. “Florile și naturele moarte, sunt compuse și combinate spre a ne da un acord intensiv de culoare sau în tonuri amonizate într-un albastru azuriu cu un lustru metalic...” (cronicarul din “Seara”, 7 martie 1910). (I.P.)
ADDITIONAL INFORMATION
For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.
For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.
