393. Flori de salcie

Patru studenți la arhitectură, influențati de Jugendstil, făureau în 1905, la Dresda, una dintre cele mai puternice manifestări artistice ale secolului XX. Urniți de dorința de înnoire și de debarasare de spiritul academist în care se școleau, dar pasionați de marile realizări din istoria artei (Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân și alții), Fritz Bleyl, Erich Heckel, Ernst Ludwig Kirschner și Karl Schmidt-Rottluff alcătuiau Die Brücke (Podul). Importanța graficii, în special a gravurii (xilo și lino-gravura), pasiunea pentru culoarea violentă, tensiune și imaginar frapant, îmbrăcate deseori în haina primitivismului defineau direcțiile grupului, la care, în 1906, se alipea și Arthur Segal. În cea de a doua jumătate a deceniului întâi al secolului trecut, Segal devenea un membru ilustru al Secesionismului și Neo-secesionismului berlinez, și, pe lângă colaborările cu Die Brücke și Die Blaue Reiter, devenea co-fondator al “Neue Sezession”(1910), alături de Ernst Ludwig Kirschner sau Max Pechstein. Sub această umbrelă modernistă, proto-avangardistă, Segal va crea până în jurul lui 1910, folosindu-se de tehnica divizionistă și pointillistă, fiind considerat un Neo-impresionism, atât în critica din Germania, cât și în cea din România. În 1910 avea să aibe o expoziție personală în caadrul Societății “Arta”, la sala din strada Lascăr Catargiu nr.7, moment în care nu puțini cronicari menționau “întâia expoziție de artă modernă de la noi” (“Minerva”, 8 martie 1910). Chiar dacă critica este diversă, știindu-se mediul refractar de receptare a tehnicilor neoimpresioniste introduse în arta românească și de un Mutzner, Sion sau Dărăscu cam în aceeași perioadă (cca.1910), trebuie menționat că Segal era văzut și prin aura secesionismului german, având astfel o “legitimitate”mai evidentă, față de mai tinerii lui colegi. Interioarele, peisajele și naturile statice cu flori sunt principalele subiecte atacate de pictor în acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. “Florile și naturele moarte, sunt compuse și combinate spre a ne da un acord intensiv de culoare sau în tonuri amonizate într-un albastru azuriu cu un lustru metalic...” (cronicarul din “Seara”, 7 martie 1910). (I.P.)

Bibliografie

”Arthur Segal, 1875-1944” (catalog), Argon Verlag, Berlin, 1987

Dimensiuni

custom 80,5x101

Descriere

ulei pe pânză, semnat şi datat dreapta sus, cu albastru, A. Segal, 1909

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.