392. Cabaret (Visul lui Omero) [sfârșitul anilor '30]

Jules Perahim este unul dintre cele mai importante nume pe care arta românească și franțuzească – a trăit și pictat timp de 40 de ani în Franța, fiind un ultim mare reprezentant al suprarealismului, la nivel mondial – le-a cunoscut, cu o carieră ce a traversat zeci de ani, epoci, ideologii și curente. Născut într-o familie evreiască, în preajma primului Război Mondial (1914), Perahim s-a școlit, însă din adolescență, sub îndrumarea lui Nicolae Vermont și a lui Costin Petrescu, doi reprezentanți ai unei școli românești în care tânărul nu avea să se regăsească niciodată. Fapt grăitor pentru aceasta este tocmai debutul timpuriu, la doar 16 ani, în cercurile avangardiste românești, publicând desene în celebra revistă de viziune avangardistă, UNU. Colaborarea cu principalele reviste de mișcare nouă – Alge, UNU, Cuvântul Liber sau Viața imediată – avea să îi deschidă un univers cultural profund avangardist, dar și orientările ideologice manifestate ulterior (majoritatea artiștilor evrei aveau să aleagă ideologia socialistă, în special din cauza curentelor antisemite ce luau amploare, în toată Europa, încă de la începutul anilor ’30). Creația grafică și picturală a lui Perahim din perioada pre-comunistă (având în vederea influența profundă a realismului-socialist din perioada 1940 - 1969) a stat sub semnul unor atribuiri profund universale a suprarealismului și a celorlalte curente avangardiste, fapt completat și de mediul de creație conturat în jurul revistelor și a unor personalități ca Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun, Gellu Naum sau Marcel Iancu. Opera de față ne introduce în universul concepțiilor modelate prin intermediul dramaturgiei, teatrul fiind una din cele mai importante medii în care grafica și compoziția lui Perahim și-au găsit manifestări dintre cele mai relevante. Relația pictorului cu această lume nu au fost doar de ordin imaginar, biografia sa oferindu-ne sursa unei colaborări interesante – prima soție, Agnia Bogoslava, una dintre marile actrițe ale teatrului românesc și evreiesc; cariera de scenograf; opera grafică. Universul oniric, tipic suprarealiștilor, își regăsea un resort prin intermediul artei teatrale, sursă ce o regăsim și în “Cabaret”. Masca, visul și dedublarea construiesc o lume alternativă, fie prin oniric, fie prin meditația unui spațiu atemporal, și devin teme aprofundate de Perahim în ambele perioade de creației dedicate suprarealismului (1930-1940, respectiv 1970-2000). (I.P.)

Bibliografie

JAGUER, Edouard, „Perahim”, Ed. Arcane 17, Mans, 1990

Dimensiuni

width 36 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, Perahim

Informații documentare

Opera este reprodusă în "Artiști evrei din Romania modernă. Destine marcate de antisemitism și holocaust", Monica Enache, Alexandru Florian, Valentina Iancu, Noi Media Print, București, 2012 la pag. 28.

Datare

sfârșitul anilor '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.