References

DUMITRESCU, Maria, “Adam Bălţatu”, Ed. Meridiane, Bucureşti,1970 “Catalog Adam Bălțatu”, Bucureşti, 1967 OPREA, Petre, “Expozanţi la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică 1924 – 1944”, Bucureşti, 2004 Dublea, N. Eugeniu, “Artişti plastici români”, Ed. Revista Plastică, Bucureşti, 1936

ulei pe carton, 44 cm, 44x33,5, semnat stânga jos, cu roșu, Bălțatu

Uşurinţa cu care Bălţatu a construit volumul, indiferent de pensulă şi culoare trădează măiestria unui modelator în lut. Chiar dacă tehnica desenului o stăpânea în totalitate, plăcerea culorii rămâne coordonatoare a universului reprezentat. Acest univers intim, este cel care l-a învăţat şi obişnuit cu răbdarea şi singurătatea, ambele fiind calităţi ale unui Bălţatu îndrăgostit de peisaj, de un vizual nemărginit. Folosindu-se de un simţ fin al culorii, el surprinde mereu în aceste peisaje, în clipe fugare de lumină şi umbre, fărâme de natură care nu de puţine ori par să înghită ştearsa prezenţă umană. Bălţatu nu evită omul, însă contactul şi modul de relaţionare se lasă mereu filtrate de imaginarul pictat. Punctele de forţă în peisajul lui Bălţatu pendulează între sentimentul creator şi tehnica ireproşabilă de a materializa compoziţia. Prima valenţă este relativ uşor de identificat având în vedere pregnanta notă romantică, un profund lirism de viziune. În ceea ce ţine de tehnica picturală, aceasta este produsul direct al muncii şi căutării unor metode propice exprimării artistice. Astfel materia este atent studiată până la punctul în care procesul cognitiv ajunge pe plan secund atunci când Bălţatu se afla în faţa peisajului. Surprindem natura încărcată de sentiment, iar mânuirea pensulei nu rămâne decât să întărească aceste realizări de factură impresionistă, cu un accentuat parfum autohton. Plăcerea şi uşurinţa pictării par să fie elemente definitorii ale artei moldoveanului. Observăm realizări rapide, aparent fugitive în care tuşa pare să fie trasă fără întreruperi, o continuitate impresionantă a pensulei pe suprafaţa pictată, iar în acord cu nuanţările multiple se compilează compoziţia. Însă diametral opus, Bălţatu schimbă nu o dată maniera picturală, revenind alternativ la metode diferite de orânduire a volumelor de culoare. Pensulaţia deasă, aproape minimalistă, dar care nu se apropie de pointilism, este folosită armonic în tandem cu suprafeţe largi pictate, unde culoarea este abundent întinsă. Astfel se conturează spaţiul pictural, unde casele şi copacii prind volum, textură, figurativul intrând total sub imperiul pastei şi consistenţei acesteia. Chiar dacă nu sunt imagini de un colorit spectaculos, Bălţatu reuşeşte să găsească reţeta perfectă folosind o gamă restrânsă de nuanţe. Interpretarea naturii revine consistent pe făgaşul unei translaţii imaginate a senzorialului, care procesează prin empatie informaţiile mediului înconjurător. Ca element primordial al formelor, materia primeşte importanţă maximă atât prin realizarea compoziţiei, cât şi ca formulă de traducere a peisajului. Pictatul în natură se desăvârşeşte pe şevaletul unui interpret al priveliştilor romantice, tumultoase, cu ceruri sumbre şi orizonturi nedefinite. Prin valenţe ale pastei întinse pe suprafaţa de lucru se realizează jocul valoric, trecerea de la contrastele puternice la unele înfundate, fiind mediată prin juxtapuneri dibace a tuşei, care variază instinctiv de la o paletă coloristică la alta. Bălţatu nu ezită să întindă culoarea cu cuţitul pe suprafeţe extinse, apoi ignoră delimitările extravagante între volumele de culoare. Nu se fereşte să folosească substratul original în a accentua notaţii contrastante, fapt ce îi înlesneşte conturarea unei atmosfere febrile.

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.