50. La umbră

În anul 1900, an cu încărcătură artistică aparte, Șirato se înscria la Școala de Arte Frumoase din București. Chiar dacă printre colegii cei mai elogiați se regăseau Constantin Brâncuși sau Ion Theodorescu-Sion, Șirato nu era desconsiderat, cu toate că situația financiară precară îl priva de multe experiențe necesare etapei. Datorită acestei situații, artistul se va reprofila pentru primii ani ai carierei spre desen, mai exact spre caricatură, sursă financiară în acei primi ani de practică. Colaborarea cu ziarul “Furnica” se va dovedi mai mult decât benefică, ajutându-l să își contureze ochiul critic. Caracterul militant al creațiilor sale reprezenta o manieră des întâlnită în lumea artiștilor, fapt pe care îl regăsim și la Tonitza sau Iser. Chiar dacă debutează pe simezele bucureștene încă din 1908, participând la expozițiile Tinerimii Artistice, Șirato va cunoaște cu adevărat succesul după mai bine de 10 ani, începutul perioadei interbelice surprinzând o evoluție clară a artei sale. Prima expoziție personală o organizează în 1921, și nu va fi trecută cu vederea de critica vremii, mai ales că tematica surprinsă era de interes național, perioada războiului și cea de sub ocupația germană fiind surprinse de un artist care a ales să nu se retragă în Moldova pe parcursul Primului Război Mondial. Expoziția marchează probabil întregul deceniu de creație al artistului, tema și motivul principal fiind axate în jurul țăranului și al mediului în care el există. Adevăratul succes nu întârzie să apară, iar după 1924, an în care este elogiat pentru lucrarea “Întâlnirea”, pictura lui Șirato va fi unanim recunoscută. Maturitatea atinsă de artist nu era dată doar de practica picturală, ci și de vârstă, în 1924 Șirato având 47 de ani. Însă compozițiile ample, cu tematică din viața satului și a țăranului nu vor contura întreaga carieră a lui Șirato, care, spre sfârșitul deceniului trei va resimți influențe noi. Desigur este vorba de descoperirea Dobrogei, a satelor și orașelor din sudul Constanței, până la Balcic. Preocupările artistului se vor restrânge din ce în ce mai mult, și se vor axa în special pe mediul ambiant. În plus, atenția lui Șirato se va fixa pentru o perioadă îndelungată pe experiența coloristică, transformându-și paleta. Apar gamele mono și bicrome, pensulația se transformă pentru a fi capabilă să răspundă necesității de translație a luminii, iar desenul se esențializează, chiar dacă va mai rămâne mult timp coordonator al compoziției. Înțelegând mai bine valențele cromatice, desigur sub noul spectru al luminii descoperite pe malurile Mării Negre, Șirato a deprins capacitatea de a obține armonii, mai ales prin aprofundarea tonurilor primare. Peisajele lui Șirato vor deveni instinctiv dovezi ale unui postimpresionism personal, caracterizat de un interes profund pentru descompunerea formei, un proces de echilibrare a tehnicilor de construcție a acesteia și de intersectare a ei cu noul interes pentru culoare prin diversificarea tonurilor.

References

OPREA, Petre, “Francisc Șirato”, Muzeul de Artă al Republicii Populare România, 1965 ISPIR, Mihai, “Șirato”, Editura Meridiane, București, 1979

Dimensions

width 30 cm, height 22 cm, custom 30x22

Description

ulei pe carton, semnat dreapta jos cu negru, Șirato

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.