53. Olandeze

Pictoriţa româncă de formare europeană Elena Popea (1879, Braşov – 1941, Bucureşti) reprezintă cu succes elanul cultural al perioadei interbelice. Ea rămâne un simbol pentru spiritul liber, independent şi emancipat, de înaltă pregătire de specialitate completată de o profundă sensibilitate artistică, exprimate cu originalitate şi recunoscut talent. În perindările sale, artista s-a infuzat cu spiritul locurilor unde a trăit și s-a expus curentelor artistice europene ale vremii, păstrându-şi totodată integritatea creativă. Popea oferă posterităţii din bogăţia locurilor pe unde s-a perindat, redate în tablouri de mare rafinament stilistic. Călătorind pe trei continente (Europa, Asia şi Africa) şi trăind în Europa, unde îşi desăvârşeşte pregătirea artistică la scoala germană şi apoi la cea franceză sub îndrumarea lui Lucien Simon, Elena Popea a creat constant şi a participat la expoziţii în ţară şi în străinătate. În drumul său, artista și-a făcut prieteni atât oamenii, cât şi locurile redate în lucrările sale, captând spiritul acestora prin culoare, lumină şi mişcare. A pictat potrete, nuduri, peisaje, precum şi imagini vibrante ale locuitorilor în specificitatea lor autentică. S-a făcut remarcată de oamenii epocii sale; pagini de recunoaştere a talentului său s-au scris de-a lungul carierei sale în publicaţii precum Le Temps, Le Figaro, Paris Times, Le petit parisien, L`Art vivant sau Beaux-Arts, artista primind şi aprecierea reputatului critic de artă Henri Focillon. Deşi personalitate cosmopolită, Elena Popea a fost înrădăcinată în locurile natale, petrecându-şi verile în casa ei de la Bran şi păstrând o relaţie vie cu prietenii din ţară, precum Sextil Puşcariu, cu care întreţine o corespondenţă constantă de-a lungul timpului. În România stilul ei a primit critici, dar şi apreciere şi aclamații din partea unor voci puternice ale spaţiului cultural românesc. Astfel, N. Tonitza scria despre artistă: „Popea este înarmată, în special, cu lumină şi mişcare, pe care le surprinde în natură cu uşurinţă şi le transpune apoi cu o foarte îndrăzneaţă – uneori prea îndrăzneaţă degajare tehnică. Este o impresionistă ale cărei simţuri sunt veşnic treze pentru a înregistra senzaţiile proaspete şi viguroase. Pânzele d-sale au pentru aceasta echilibru, claritate şi nervul trebuincios lucrărilor de artă superioară” (Adevărul, an I, nr. 56, 30 decembrie 1919). După cum remarca şi Tonitza, stilul propriu Elenei Popea se legitimează şi defineşte ca purtând amprenta celui impresionst. Pe parcursul şlefuirii şi perfecţionării sale artistice, pictoriţa adună elemente din curentele vremii, precum structurarea sintetizată a imaginii şi dinamica specifice curentului cubist. Are tangenţe cu mişcarea expresionistă, ale cărei ecouri reverberează incontestabil în creaţia sa, intensificându-se în decursul evoluţiei artistice. Prin pensulaţie spontană şi coloristică vaporoasă, eforturile ei se îndreaptă spre redarea fidelă a mişcării luminii. Deşi aparent geografice, creaţiile realizate în cadrul călătoriilor întreprinse de artistă au o încărcătură spirituală eterică, datorată şi originalităţii şi lejerităţii de exprimare ale acesteia. În 1928, pictoriţa ajunge în Olanda, unde înregistrează un mare succes cu expoziţia sa personală de la Haga. Popea surprinde prin picturile sale tensiunea şi tumultul vânturilor ce animă continua mişcare a morilor de vânt, culoarea vie a câmpurilor cu flori, precum şi apăsarea străzilor înguste din oraşele cu locuinţe alungite spre cer. Lumina este constant prezentă, cu elementele sale particulare, sugerând nori înalţi ce o propagă fluid în sidefuri de culoare ce definesc forma. Tablourile inspirate artistei de Olanda sunt incluse în rândul celor considerate ca fiind apogeul creaţiei sale. Din această serie face parte şi lucrarea Olandeze, reprezentând două personaje feminine îmbrăcate în haine tradiţionale, încadrate de peisajul specific locului. Se remarcă un contur riguros al volumelor reliefate prin suprafeţe mari de culoare rece şi nuanţe în degradeuri smălţuite. Veşmintele specifice personajelor feminine dau autenticitate atât prin reprezentare, cât şi prin tehnică. Pictoriţa redă vibrant tumultul şi dinamica momentului surprins, totuşi fără a descompune în planuri precum cubiştii de la care s-a inspirat. Deşi personajele sunt aparent statice, scufiţele lor trădează mişcarea întrucât par a fi ridicate în rafale de vânt. Pe fundal se încheagă peisajul specific flamand: ape întinse şi cer fumuriu, care conduc la burgul şi moara de vânt din depărtări terne şi plate. Vivacitatea şi culoarea se remarcă viu în îmbujorarea caldă a personajelor ce transmit robusteţea unitară în raport cu locul aspru, dar fluid.

References

CHIRA, Maria, MÎNDRESCU, Gheorghe – Elena Popea – Catalog pentru Expoziţia retrospectivă Cluj Napoca, 1975, Muzeul de Artă Cluj-Napoca. DUMITRESCU, Maria – Elena Popea, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969.

Dimensions

width 50 cm, custom 50x61,5

Description

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu albastru, E.Popea

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.