References

BOURET, Jean, “L’Ecole de Barbizon et le paysage français au XIXe siècle”, Neuchâtel, Ides et Calendes ( f.a.) CIOFLEC, Virgil,” Grigorescu”, Bucureşti, ed. Cultura Naţională, 1925 OPRESCU, GEORGE [-Remus Niculescu], “N. Grigorescu”, Bucureşti, ed.Meridiane, 1961-1962, vol.I-II POMAREDE, Vincent şi alţii, “L’Ecole de Barbizon. Peindre en plein air avant l’ impressionnisme” [catalog expoziţie], Paris-Lyon, Réunion des Musées Nationaux, 2002 VLAHUȚĂ, Alexandru, “Pictorul N.I.Grigorescu. Vieaţa şi opera lui”, ediţia Casei Şcoalelor, Bucureşti, Socec, 1910 VLASIU, Ioana, coordonator, volum colectiv, “Nicolae Grigorescu şi modernitatea”, Institutul de Istoria Artei “G.Oprescu” al Academiei Române, Bucureşti, ed. Domino, 2008 Cataloage de expoziții (în ordinea cronologică a apariţiei) Remus Niculescu, “Nicolae Grigorescu”, catalog [expoziţie], Muzeul de Artă RPR, 1957 [Ioana Beldiman, Gheorghe Cosma], “Nicolae Grigorescu, pictură-grafică” [catalog expoziţie], Bucureşti, Muzeul de artă al Republicii Socialiste România, 1984 Vincent Pomarède şi alţii, “L’Ecole de Barbizon. Peindre en plein air avant l’ impressionnisme” [catalog expoziţie], Paris-Lyon, Réunion des Musées Nationaux, 2002 Virgil Tănase şi alţii, “Nicolae Grigorescu (1838-1907). Itinéraire d’un peintre roumain. De l’école de Barbizon à l’impressionnisme”, Paris, Somogy Editions d’Art, 2006

ulei pe lemn, 15 x 24 cm, 24x15, semnat dreapta jos, cu roșu, Grigorescu

Research information

Opera a făcut parte din colecția dr. Alexandru Obregia, medic psihiatru și profesor universitar. Cariera lui Obregia este legată de dezvoltarea psihiatriei, fiind responsabil pentru construirea în România a primului Spital de Neuropsihiatrie, în București la 1923. Dr. Obregia nu a fost doar un colecționar de Grigorescu, ci și medicul personal al acestuia, în ultimii ani de viață ai pictorului așa cum o demonstrează corespondența dintre cei doi (George Oprescu, “Corespondența lui N. Grigorescu”, Universul, 1944)

Lui Grigorescu îi plăcea sa picteze pe mici suporturi din lemn exotic, cu o siguranţă şi o libertate de execuţie venind din rapiditatea exerciţiului dobândit. Este şi cazul lucrării de faţă, apreciabilă ca aparţinând fazei mature prin preţiozitatea tramei picturale, marcată de gestul precis al artistului ce aşterne tuşa. Micul peisaj pe care îl analizăm ilustrează fără îndoială concepţia grigoresciană despre stilul de lucru în plein air: […] lucrează mult, - ca să poţi lucra repede. Toate lucrurile de-afară trebuiesc făcute repede, smulse din zbor. Cu acelaşi peisaj , scăldat în aceeaşi lumină şi privit cu aceeaşi dispoziţie sufletească, nu te întâlneşti decât odată în vieaţă (Grigorescu, citat in Vlahuţă, 1910, p.176 ). Elementul esenţial al imaginii decupate de artist din peisajul înconjurător, este fără îndoială piatra/ stânca/ grota care ocupă aproape o treime din suprafaţa lucrării, lăsând doar o mică fâşie pentru cer. Materia - stânci şi pământ împreună, ocruri şi griuri colorate domină în compoziţie, în timp ce elementul vegetal, copacul din dreapta, cu coroana rarefiată, parcă traversată de vânt, se confundă cu aerul atmosferic. Motivul pictural al pietrei sau stâncii îi era familiar lui Grigorescu din epoca formaţiei sale la Barbizon şi Marlotte (1863-1869). În pădurea Fontainebleau unde artiştii Şcolii de la Barbizon se întâlneau sur le motif, străvechile stânci monumentale erau în esenţa lor geologică şi cromatică, pretext pentru pictura de griuri şi redarea lor devenea o probă de fineţe a ochiului.Grigorescu studiase în repetate rânduri aceste locuri ce-l vor provoca şi pe Andreescu în anii 1879-1880 (Stâncile de la Apremont, MNAR). Peisaj cu stânci la Fontainebleau (48 x 64, MNAR inv.722), realizat de Grigorescu spre finalul epocii de ucenicie în Franţa, ne vorbeşte nu doar despre artistul deja format, capabil să articuleze coerent şi energic o compoziţie, ci şi despre virtuţile picturale, ordonatoare şi cromatice ale naturii în această zonă destinată a-i inspira pe peisagişti şi a da naştere unui filon din arta modernă. Într-o capodoperă pictată în Bretagne, pe malul Oceanului, Pescăriţă la Granville (către 1885-1887), stâncile gri din dreapta sunt element esenţial al construcţiei imaginii. În România Grigorescu regăseşte motivul stâncilor la Comarnic şi poate nu întâmplător această zonă devine un loc preferat al artistului pentru pictura de peisaj (Stânci la Comarnic, Academia Română, Colecţia George Oprescu). Fără a putea identifica locul ce l-a inspirat pe artist în lucrarea de faţă, bănuim că este vorba tot de Valea Prahovei, atât de frecventată de Grigorescu. Lumina puternică, estivală ca şi silueta şi îmbrăcămintea ciobanului din dreapta imaginii fac verosimilă o asemenea identificare. O însemnare de pe verso-ul picturii de faţă (Sofia Profesor Obregia ) indică faptul că tabloul a putut face parte din colecţia doctorului Alexandru Obregia (1860-1937), unul dintre medicii de renume care l-au ingrijit pe Grigorescu şi care a asistat la înmormântare sa la Câmpina (C.Istrati, “Doi luceferi”, in Calendarul Minervei, 1908, p. 164). Remus Niculescu confirma faptul că doctorul Obregia se număra între cunoştinţele intime ale artistului (Remus Niculescu, 1957, p. 43). După cum aflăm din catalogul operei grigoresciene publicat în monografia Vlahuţă, doctorul Alexandru Obregia deţinea către 1910, cel puţin două lucrări de Grigorescu, două peisaje de dimensiuni mici, oarecum apropiate de pictura de faţă: “La fântână” (30x 22) şi “Casă de om sărac” (14 x 22).(I.B.)

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.