Supranumit de criticii autohtoni ”Luchianul sculpturii românești”, Dimitrie Paciurea a fost, într-adevăr, un inovator în sculptura românească. Studiile aprofundate, atât în țară, cât și la Paris, l-au ajutat pe artistul român să acorde sculpturii primatul ideii și dezintegrarea ritmului clasic. Prima sa expoziție personală a avut loc în 1907, la Ateneul Român. Cel mai important ciclu al operei sale, ciclul dedicat Himerelor, ia naștere în jurul anului 1925. Dimitrie Paciurea va dedica numeroase studii temei, atât sculptural, cât și grafic. Criticii au atribuit Himerelor interpretări metaforice, privitoare la stările de spirit ale artistului (angoase, neîncredere); însă himerele apar drept un dicteu automat al gândirii libere, eliberate din sfera rigurozității academismului.