În calitatea sa de bursier al statului român, Emilian Lăzărescu ajunge la Paris în anul 1905 și începe să frecventeze atelierele artiștilor Leon Bonnat, Ernest Hebert și Luc-Olivier Merson. Imaginativ și vizionar, Lăzărescu își împarte creația între peisaje idilice și lucrări ce au în centrul lor personaje feminine misterioase. Artistul le alătură protagonistelor sale diverse elemente, cum ar fi evantaiul sau țigara – sugerând modernitatea, puterea și emanciparea. În general, numele artistului a fost asociat cu lucrări care au ca subiect scenele de bal și costumele elegante, cu personajele absorbite de atmosfera de gală, aparținând societății aristocrate ori cu perechi dansând în săli de o frumusețe impresionantă. Lucrările lui Emilia Lăzărescu au putut fi admirate, de-a lungul vremii, în expozițiile Salonului Oficial, ale Tinerimii Artistice, dar și în cele personale pe care le-a organizat la Ateneul Român, Casa Artei ori sala Dalles.