33. Atacul de la Smârdan [1903]

Lucrarea de față surprinde un episod dramatic din Războiul de Independență (1877–1878). Realizată în 1903, pictura apare într-un moment în care arta românească valorifica temele istorice contribuind la consolidarea identității naționale. Compoziția surprinde momentul culminant al luptei: soldații români înaintează cu putere spre pozițiile inamice. Atmosfera este tensionată, dominată de mișcare, fum și dramatism. Compoziția este una dinamică, ce surprinde înaintarea trupelor, cu tonuri închise, dramatice, contraste puternice de lumină și umbră. Lucrarea evidențiază eroismul, sacrificiul și curajul soldaților români în lupta pentru independență. Lucrarea pune accent pe caracterul dramatic și pe spiritul patriotic cât și asupra unui interes pentru detaliile uniformelor și armamentului soldaților. Prin modul de realizare al scenei, ne putem da seama că artistul s-a inspirat de la Nicolae Grigorescu în pictarea scenei. În ceea ce îl privește pe Nicolae Grigorescu, acesta surprinde dramatismul real al luptei, punând accent pe suferință, efort și mișcare. Pensulația sa este liberă și cu accent pe atmosferă și pe efectele de lumină, mai puțin interes pentru detaliul academic, mai mult pentru impresia generală și trăirea momentului. El a fost martor direct al războiului, a fost pictor de front, ceea ce conferă lucrării un plus de realism și emoție. În timpul Războiului pentru Independența României, armata română a fost acompaniată de un grup de artiști, în calitate de „pictori de front”, printre care și Nicolae Grigorescu, al cărui scop a fost surprinderea directă și la fața locului a scenelor de luptă sau de tabără de pe front, unde acesta a realizat la fața locului schițe și crochiuri despre desfășurarea luptelor și a vieții zilnice de pe front, care au stat la baza acestei lucrări. Scena realizată de Nicolae Grigorescu face parte din etapa de maturitate artistică a acestuia, după experiența sa directă pe front, unde la începutul secolului XX, Războiul de Independență devenise un simbol al identității naționale. Emilian Lăzărescu a ales această tematică pentru a continua tradiția picturii istorice românești, pentru a omagia eroismul soldaților și pentru a valorifica un moment definitoriu din istoria României. Lucrarea nu este doar o simplă reprezentare a unui episod istoric, ci un mesaj artistic despre identitatea și memoria națională. Prin dinamismul compoziției și dramatismul atmosferei, pictura transformă momentul luptei într-un simbol al voinței colective și al luptei pentru afirmare. Influența lui Nicolae Grigorescu este vizibilă, în lucrarea de față, atât în redarea mișcării și a tensiunii scenei, cât și în preocuparea pentru efectele de lumină și pentru transmiterea emoției. (S.S)

Bibliografie

BADEA-PĂUN, Gabriel, ”Pictori români în Franța”, Editura Noi Media Print, București, 2012.

Dimensiuni

width 127.5 cm, height 88.5 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu negru, ”E. LĂZĂRESCU, 1903”

Informații documentare

Opera este reprodusă în "Buletinul Muzeului Militar Național", nr. 5-6, anul III, 1939-1940. Este foarte probabil ca opera de față să fi fost realizată la sfârșitul studiilor la Școala de Belle Arte, drept lucrare de diplomă sau poate pentru unul dintre concursurile de sfârșit de an.

Datare

1903

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.