Debutul artistic al lui Francisc Șirato este profund legat de arta grafică. În primele decenii ale secolului trecut, artistul colaborează cu gazetele vremii și realizează desene satirice. Îi va cunoaște, astfel, pe Iosif Iser și Ary Murnu, pe ale căror concepții despre artă și viață le împărtășește și el. Anul 1907 marchează debutul său în cadrul Salonului Oficial, iar anul 1918 îl va găsi pe Șirato în redacția revistei ”Sburătorul”, acolo unde publică articole dedicate criticii și cronicii plastice. Natura apare, în creația sa, drept sursă primordială de inspirație, alături de arta populară românească și viziunea plastică a lui lui Cézanne. Urmează așadar cursurile Școlii de Belle Arte din București, experimentează curentele în vogă – îndeosebi neoimpresionismul, însă succesul îl va atinge mult mai târziu, în timpul primului Război Mondial și imediat după finalizarea lui. Francisc Șirato a făcut parte din celebrul "Grupul celor Patru", a pictat ani la rând în Dobrogea (Mangalia și Balcic), și a fost un mare publicist și critic de artă.