Descriere

Portretele de țărani români sau turci, dar și chipurile unor personaje insolite ce apar la jumătatea anilor ’20 au reprezentat punctul de cotitură în arta lui Șirato, nu numai datorită calității excepționale a operelor, ci mai mult datorită acelei redirecționări a subiectului, ce căuta să se plaseze în concordanță cu specificul românesc, unanim propovăduit în epocă. Stilul ce va caracteriza arta lui Șirato timp de câțiva ani în deceniul trei, eminamente influențată de specificul național, va fi împământenit în opinia publică odată cu apariția compoziției “Întâlnirea”, în 1924, moment în care reputația artistului va fi un fapt statornicit. Ceea ce ne interesează direct este inovația particularităților structurale ale operei, ce devine o constantă în arta anilor ce vor urma. Viziunea monumentală, subiectul ales și maniera picturală sunt definitorii unor opere de un puternic caracter universalist, menit să ofere un tablou coerent al vieții țăranului român. Acestei lucrări îi vor urma altele, ca “Negustorul de scoarțe”, “Întoarcerea de la târg” sau “Vânzătoarea de covoare”, opere ce depășesc simplul cadru folclorizant și reușesc să atingă, sub spectrul unei arte culte, spiritualitatea populară. Aceste reușite apăreau în momentul în care Șirato începea interogațiile etnografice, având în vizor înglobarea elementului tradițional în economia compoziției, fie el reprezentat de țărani, recuzită a creației populare sau imagini de un accentuat efect pitoresc rural, cum este cazul operei de față. “Cobzarul” lui Șirato ne introduce în ciclul dedicat de artist omului simplu, cercetat asiduu încă din perioada Primului Război Mondial, fapt reflectat în special prin acuarelele din seria “Refugiații”. Alături de alte opere realizate la mijlocul anilor ’20 – “Chiaburul satului”, “Țigani din gorpile Oatu” sau “Țigan”- participante la expoziția Grupului celor Patru din 1926, “Cobzarul” consacră acest ciclu dedicat “marginalului”, mahalalalei purtătoare a unui flux cultural analizat de teoreticianul Șirato. În plan compozițional, pe lângă menționarea tipologică, pictorul construiește volumele, într-o relaționare parafigurativă. Fundalul arhitectural folosit drept liant în transmiterea unei instanțe monumentale este încărcat de elemente structurale recognoscibile și în creația unui Tonitza sau Theodorescu-Sion; astfel, verticalitatea celor doi copaci plasați în perspective diferite conferă operei un aspect cvasi-constructivist.

Dimensiuni

Lungime 49, Înălțime 61

Semnătură

semnat stânga jos, cu negru, ”Șirato”

Datare

anii '20

Material

ulei pe carton

Locație

Artmark românia

Informații de cercetare

Opera a participat la expoziția "Grupul celor Patru", Cartea Românească, Sala Ileana, 7 - 21 martie 1926, București și este menționată în catalogul expoziției la cat. 5, sub titlul "Cobzarul".