Școlit în două medii predominant academiste - Școala de Belle Arte de la Iași, sub îndrumarea profesorilor Panaiteanu Bardasare și C.D. Stahi, dar și Academia Regală din München, Octav Băncilă se va sustrage în bună măsură artei tributare acestor tipare. Spre deosebire de alți artiști români care au urmat și drumul Parisului, și pe cel al Münchenului și au rămas fideli mediului cultural întâlnit în cel dintâi, Octav Băncilă se va simți mult mai atras de mediul boemiei bavareze. Opera sa se situează la granița dintre descrierea vieții cotidiene, cu toate bucuriile și tragediile ei și contemplarea unor alegorii care se opun realității. Printre afinitățile sale cele mai înduioșătoare se numără tematica proletară, ciclul 1907, viața satelor sau cea a minorităților, pe care le va reda în ipostaze grăitoare. Pictor al omului și al naturii, artistul a activat între cele două războaie mondiale și ca profesor la Școala de Belle Arte din Iași. Însă dincolo de subiectele sociale ori inspirația preluată direct din frumusețea naturii, artistul a fost, de asemenea, influențat de creația literară a surorii sale – Sofia Nădejde și a cumnatului său, omul politic Ion Nădejde.