Crescut în lumea basmelor oltenești și a ființelor telurice sau celeste, Sabin Bălașa dezvoltă încă din copilărie o legătură profundă cu natura și cosmosul. Contactul cu valorile fundamentale ale culturii, religiei și artei clasice e mijlocit de vasta bibliotecă întemeiată de tatăl său în casa din județul Olt. Artist multivalent, cu o vădită deschidere umanistă, Bălașa se va afirma, treptat, în postura de pictor, cineast și scriitor. Își construiește propriul său univers magic și transcendental, cu elemente spirituale adânc împământenite în străfundul ființei sale. Plecând de la crezul conform căruia tema artei este viața însăși, va face uz de toate cunoștințele pe care le-a acumulat în anii copilăriei și ai tinereții. Majoritatea operelor sale sunt plasate într-un spațiu fantastic, alegere determinată îndeosebi de utilizarea albastrului, culoare dominantă în creațiile sale. Albastrul lui Bălașa conferă artei sale sentimentul eternității. Cromatica sa devine o matrice spirituală a poporului român, avându-și rădăcinile în lirismul lui Eminescu și în mitul Mioriței. Celebru și prin pictura monumentală - Sala Pașilor Pierduți sau Biblioteca ASE, Bălașa rămâne finalmente un făuritor de basm și magie.