Parisul a reprezentat un adevărat magnet pentru Theodor Pallady, care până în 1939 își va petrece zeci de ani în capitala Franței. Modernist pur, în relație continuă cu colegul și tovarășul Matisse, Pallady a creat un univers pictural realist, coordonat totuși de introspecție, tipic unui artist hipercelebral. Se naște în anul 1871 într-o veche familie de boieri din Moldova, astfel că își va trăi întreaga existență sub semnul aristocrației. Deși studiază ingineria la Politehnica din Dresda, va lua și lecții de pictură în particular, iar la îndemnul profesorului său, se va dedica complet acestui domeniu. Pleacă așadar la Paris, unde urmează cursurile Academiei de Artă. Se lasă inspirat de Sena, Pont Neuf și turnul Eiffel, însă continuă să exceleze și în redarea celebrelor sale naturi statice, în cadrul cărora face trimiteri la volume care formează nucleul literar al pictorului: Baudelaire, Proust sau Nietzsche. Pe lângă literatură, Pallady își va găsi inspirația și în muzică, astfel că operele sale vor fi profund influențate și de solemnitatea pe care artistul o preia din partiturile lui Beethoven.