52. Prapor [1981]

Preocupat de sacralizarea gestului pictural, Horia Bernea va introduce în creația sa motive ecleziastice, însă își propune, totodată, sacralizarea motivelor obișnuite. Marea sa provocare constă în alăturarea unor simboluri care sunt, în aparență, imposibil de îmbinat. Realizează o serie de scrieri (sub forma unor caiete/jurnale) într-o manieră profund filosofică, în care își expune viziunea proprie despre artă și lume. Aceste scrieri însumează modul în care poate fi decodificată întreaga sa operă. Tușele sale sunt metafore incisive, care ajung în străfundurile pânzei. Regăsim, totuși, incertitudinea esențială și misterul – element al cunoașterii – pe care Bernea le-a utilizat de atâtea ori pentru a exprima firescul unitar în pânzele sale. Opera sa transcede mai departe de aparență, având un caracter spiritual și ridicând, adesea, probleme de conștiință. Artistul descifrează, prin intermediul picturii, incertitudinile esențiale ale cotidianului și abordează cu o pricepere matematică seriile dedicate naturii. Creația sa se raliază atât noului realism, cât și expresionismului conceptual. ”Praporul s-a numit prima dată Piesă de trecere, apoi Încrucișare, apoi Marcaj pentru infinit, pe parcurs o serie de ”imagini operative”.” , declara artistul. În economia creației sale, praporul ia naștere în jurul anilor ’70. Inițial, era construit pe pânză și proptit pe două baghete metalice, încrucișate perpendicular. Această ”cruce” era scheletul construcției lui Bernea și era menită să susțină întinderea pânzei. Obiect conceptual, cu o prezență permanentă, praporul poate fi înțeles drept o experiență spirituală. Ciclul dedicat acestui subiect – marcaj al infinitului – surprinde încercarea lui Horia Bernea de a aborda metodic, spiritual și științific propria sa artă. O lucrare construită în aceeași manieră ca și opera de față, însă de dimensiuni considerabil mai mari (130 x 130 cm) se găsește în colecția Muzeului Național de Artă Contemporană și a fost realizată în aceeași perioadă (1980-1981). Regăsim în ambii prapori un element central care împarte pânza în mai multe planuri. Identificăm împrumuturi cromatice dar și de stil – în planul al doilea, care susține pe fundalul verde o pleiadă de mici îmbinări schițate în tușe negre. Posedând atât un conținut abstract, cât și unul palpabil, praporul devine un spațiu de coagulare a eforturilor spirituale, de cele mai multe ori expansiv. Poate cel mai important - seria propusă de artist mijlocește parcursul său în desăvârșirea ascezei.

Bibliografie

”Horia Bernea”, Muzeul Național de Artă al României. Departamentul de Artă Contemporană, București, 1997. Monografia ”Horia Bernea”, Editura Noi media print, 2008. ”Școala de la Poiana Mărului”, Editura Muzeului de Artă Brașov, 2013.

Dimensiuni

width 35 cm, height 35 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat, datat și intitulat central jos, cu violet, ”H.B., 10.II.1981, Prapor”

Datare

1981

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.