171. Ciobănaș cu oi, la Vlaici [1912]

În decembrie 1911 creația lui Nicolae Dărăscu intra în vizorul criticii de artă românești, când tânărul debuta cu o expoziție personală pe simezele Ateneului Român. Expoziția, concentrată în cele 42 de peisaje aduse din Franța, oferea practic creația picturală a ultimilor 3 ani petrecuți de Dărăscu în Paris și sudul Franței. În 1908 acesta descoperea portul Saint-Tropez, urmând pașii neoimpresioniștilor ce băteau coastele sudice și estice ale Mediteranei. Disciplina pointilistă, preluată mai mult ca teorie a unei maniere noi de pictare decât ca practicarea unei arte senzoriale, s-a dovedit cea necesară modelării stilului postimpresionist de mai târziu. Dacă lecția lui Signac s-a dovedit prea îngrăditoare pentru caracterul și stilul lui Dărăscu, acesta și-a eliberat treptat maniera și sub influența lui Matisse și a nevoii sale de expresie. Astfel, pe parcursul perioadei petrecute în golfurile din preajma Saint-Tropez-ului sau a Grimaud-ului, între 1908 și 1913/1914, compoziția dărăsciană a progresat, tușă cu tușă, spre o creație postimpresionistă a unui colorist desăvârșit. Prin voluptatea picturii în stil (neo)impresionist, coordonată și de atracția pentru mediul acvatic și caracterizată de divizionismul cromatic, Dărăscu se prezenta în 1911 în fața unui public în mare parte neavizat. Chiar dacă nu a suscitat cele mai profunde reacții de susținere din partea criticii autohtone, evenimentul punctează momentele în care Dărăscu intra în contact cu gruparea literar-artistică din jurul lui Alexandru Bogdan-Pitești, cunoscutul publicist și mecena. Tudor Arghezi, unul dintre puținii critici ce au înțeles pictura lui Dărăscu încă de la debut, avea să intermedieze contactul acestuia cu cenaclurile organizate de Bogdan-Pitești atât în București, la casa din Știrbei Vodă, dar mai ales la cel organizat drept “tabără” de creație, la conacul de la Vlaici. Dărăscu intra destul de rapid într-un cerc select al culturii românești, apropiindu-se și de cel ce “revoluționa” mediul artistic autohton alături de gazda de la Vlaici – Ștefan Luchian. Chiar dacă activitatea efectivă la conacul de la Vlaici nu va depăși verile a trei ani (1912-1915), tehnica lui Dărăscu, ce se afla încă în etapele de căutări, a fost, chiar și parțial, influențată fie de peisaj, fie de sursa tematică întâlnite acolo. Oricare ar fi concluziile despre perioada petrecută în sânul cenaclurilor, cert este că Bogdan-Pitești se îndrăgostea de creația lui Dărăscu, fapt relevat de inventarul realizat în anul desființării marii colecții (1924), când pictorul era reprezentat cu peste 60 de opere (uleiuri, acuarele, grafică). În ceea ce privește opera de față, putem lesne interpreta compoziția drept relevantă întregului ciclu de uleiuri realizat în perioada 1910-1916, în ceea ce privește etapa românească. Știut fiind faptul că această perioadă coincide și cu cel mai important prag evolutiv de la începutul carierei, când Dărăscu descoperea atât peisajul european, cât și cele mai influente curente moderniste, peisajele realizate la Vlaici devin unice în tabloul compozițiilor relevante spațiului autohton. Alături de “Peisaj românesc” (vezi catalogul Expoziției Retrospective Nicolae Dărăscu, Muzeul de Artă al R.S.R., 1966, cat. 9) sau “O vedere din Vlaici” (Muzeul de Artă Iași, inv. 1143), “Ciobănaș cu oi, la Vlaici” atinge cele mai importante caracteristici ale picturii lui Dărăscu pentru etapa românească. Tehnica binecunoscută, în care se intercalau note neoimpresioniste, alături de un parfum autentic românesc, atât prin specificitatea peisajului, dar și cea a subiectului, notează bornele estetice ale creației lui Nicolae Dărăscu pentru perioada antebelică.

Bibliografie

Catalogue of the "Nicolae Dărăscu" Retrospective Exhibition, Art Museum of the Socialist Republic of Romania, Bucharest, 1966 DRĂGUȚ, Vasile, "Nicolae Dărăscu", Meridiane Publishing House, 1966

Dimensiuni

width 80.5 cm, height 70 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, "Dărăscu, 1912"

Informații documentare

O variantă-studiu, în acuarelă, se regăsește în colecția Muzeului Național de Artă al României, inv. 9245. Cel mai probabil opera a participat la cea de-a doua expoziție personală Nicolae Dărăscu, 2-30 aprilie 1913, organizată la Ateneul Român, când expunea 57 de lucrări pictate în Franța, Italia și în țară, la Vlaici.

Datare

1912

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.