13. Zi de iarnă [1938-1940]

Între 1915 și 1940, Camil Ressu concepe și modelează compoziții complexe cu personaje în peisaj rural sau urban, în diverse activități cotidiene. Așa cum ne relevă studiile în desen (“Iarna. Studiu pentru compoziție”, Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, inv. 4805/1956), dar și diversele variante în ulei, cum ne obișnuiește Ressu (“Iarna”, 1940, Muzeul Național de Artă al României, inv. 4572/1956), descoperim în “Zi de iarnă” o interpretare specială a motivului menționat, amintind totodată de calitatea decorativă a viziunii lui Ressu. Preocupările decorative ale pictorului sunt identificabile în diverse etape ale vieții și carierei, însă, probabil cea mai memorabilă rămâne experiența conceperii Copertinei Teatrului Național din București, de la începutul deceniului trei al secolului trecut(1921). Chiar dacă realizarea acelei lucrări s-a dovedit a fi un fiasco, Ressu va mai primi comenzi printre care cele pentru fosta casă Toma Stelian sau pentru decorația murală a Ministerului Comunicațiilor. Pentru opera noastră se cunosc diverse proiecte ce alcătuiesc practic schițarea unor compoziții decorativ-alegorice, dedicate vechiului motiv al Anotimpurilor. Însă, față de celelalte proiecte amintite, operele ce ne parvin din acest ciclu au un statut alegoric moderat, decorativismul fiind absorbit în compoziții de sine stătătoare, în peisaje. Iarna a fost cea asupra căreia Ressu s-a abătut, așa cum aminteam mai sus, fiind cunoscute mai multe desene și variante în ulei. Acea absorbție a efectului decorativ a fost atinsă de pictor prin compunerea peisajelor pornind de la apariții firești, cotidiene, inspirate de viața oamenilor iarna, la periferiile Bucureștiului. Inovația apare pentru început prin dispunerea antagonică a personajelor-țărani, în cadrul-instanța urbană. Mai apoi, continuând totuși pe calea inițiată de premisa decorativă, Ressu compune grupurile umane în diverse registre, în funcție de importanța figurativă, dar și de cea narativă, valență cu care se încarcă întreaga scenă. Amintind de compozițiile renașterii flamande, peisajul lui Ressu este coordonat în principal de prezența și de acțiunile personajelor, iar mai apoi de maniera de pictare, relaționată evident la specificitatea cromatică a anotimpului vizat. În plus, Theodor Enescu observa filiera universală ce coordonează compoziția, depășind o relevanță autohtonă: decorația murală “L’Hiver”, realizată de Puvis de Chavannes pentru palatul Primăriei din Paris. De altfel legătura lui Ressu cu creația lui Chavannes poate fi regăsită și în alte opere de factură decorativă(compozițiile cu nuduri dansând, scene cu fauni și bacante, nuduri între plante și flori), oferindu-ne astfel o explicația a unicității peisajului nostru, o mixtură între imaginația maestrului francez și măiestria cromatică a lui Ressu. (I.P.)

Bibliografie

COSMA, Gheorghe, „Camil Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967 ENESCU, Theodor, „C. Ressu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984 ENESCU, Theodor, „Camil Ressu”, Ed. Academiei R.P.R, Bucureşti, 1958

Dimensiuni

width 81 cm, height 65 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu negru, C. Ressu

Informații documentare

Proveniență: importantă colecție privată, București.

Datare

1938-1940

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.