Bibliografie

BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 BREZIANU, Barbu, FORTUNESCU, Irina, “N.N.Tonitza. Corespondența”, Ed. Meridianea, București, 1978 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru, “N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962 JIANU, Ionel, “Tonitza”, Ed. Căminul Artei, București, 1945 PELEANU, Georgeta, “Expoziția N.N.Tonitza”[catalog], Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964 ȘORBAN, Raoul, “Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1973

ulei din carton, 20 x 15 cm, semnat dreapta jos, cu brun, Tonitza

Catrina (n. 1914), Petru (n. 1915), Irina (n. 1917) şi Silică (infantul dispărut în perioada de ședere la Vălenii de Munte), cărora li se alătură Nineta Gusti (nepoata artistului) au configurat în mare parte creaţia lui Nicolae Tonitza dedicată vârstei inocenţei. Toți cei cinci copii apar în pânzele artistului, în diverse ipostaze și însemnătăți. Probabil cel mai dramatic moment din memoria amintirilor artistului rămâne moartea mezinului, Silică, cel ce reprezintă modelul acelor minunate capetele de bebeluși cu care Tonitza ne încântă. Pe Catrina o cunoaştem din lucrarea, astăzi dispărută, „O floare între flori”; Petru devine modelul unor portrete intitulate "Negustorul cel mic”, "Clovnul cel tânăr”, "Ciobănaşul”, "Băiatul florăresei"; Irina îl va inspira pe artist pentru "Irina”, "Katiuşa lipoveanca”, iar nepoata Nineta pentru opera "Portret de fetiţă”. Cu spiritul său de fin observator, Tonitza îi urmăreşte la joacă, când dorm, când plâng, le ascultă strigătele şi le analizează mişcările şi gesturile, le cercetează în fiecare clipă expresiile. Uneori copiii îi pozează artistului fără ca ei să ştie, alteori aceştia sunt nevoiţi să aştepte nemişcaţi ore în şir, ascultând docili indicaţiile tatălui, alteori sunt pictaţi din memorie, fapt evidenţiat şi de multitudinea shiţelor şi eboşelor. Pentru un efect pictural major, artistul le aşează pe cap basmale sau pălării, le pune la gât eşarfe viu colorate, ori îi aşează în faţa vreunei scoarţe în culori vibrante, îmbrăcaţi simplu, în cămăşuţe albe şi desculţi. Opera de față, periodizabilă în special după specificitatea vizuală, dar și după componentele de esență enumerate mai sus, ne readuce în vizor etapa Vălenii de Munte (1921- 1924). În plan figurativ recunoaștem seria pruncilor (influențată în special de mezinul familiei Tonitza, Silică) și recurența acesteia într-un regim cromatic excepțional ( vezi “Cap de copil”, Muzeul de Artă Constanța, inv. 3668 sau “Copil în rose”, 1924, Licitația “Cei mai iubiți dintre pământeni”, Artmark, 2012, lot 11). Micul panou de carton încadrează perfect un portret de bebeluș, devenind lesne un portret-studiu. Regăsim acei tăciuni drept ochi, atât de expresivi și pătrunzători și, chiar dacă restul paletei este deschisă și luminoasă, greutatea compozițională este susținută de expresia intuită de ochi. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.