ulei pe lemn, 23.5 x 14.5 cm, semnat stânga jos, cu roșu, Th. Aman

Talentul său artistic a fost remarcat şi încurajat, la început, de către pictorul Constantin Lecca, profesor la Şcoala Centrală din Craiova, de la care şi-a însuşit primele cunoştinţe despre meşteşug, iar apoi de profesorul de desen Carol Walstein, de la liceul Sf. Sava. În jurul anului 1851, Aman a decis continuarea studiilor la Paris, condiţiile vieţii artistice fiind precare în Principate. Se înscrie ca elev în atelierul lui Martin Drolling, iar un an mai târziu, în cel al lui Edouard Picot, reprezentanţi notorii, pe atunci, ai academismului neoclasicizant şi continuatori ai lui David. Alături de studii riguroase, Aman este preocupat de lectură, citindu-i pe Descartes, Voltaire, Hugo, Dante sau Petrarca şi cercetând capodoperele marilor maeştri în muzeele Parisului, oprindu-se în special asupra lui Rubens, Velázquez sau Watteau. În 1853 expune la Salonul Oficial un autoportret în care se cunoaşte influenţa realismului lui Gustave Courbet, iar un an mai târziu călătoreşte la Constantinopol pentru a-i prezenta sultanului pictura sa Bătălia de la Olteniţa, înfăţişând un episod din războiul ce se purta între ruşi şi turci. Sultanul cumpără lucrarea pentru o sumă împresionantă, pe atunci – 20.000 lei – şi îl răsplăteşte cu decoraţia Medjidia. Aman se îmbarcă apoi pe un vas poştal francez şi se îndreaptă către Rusia. Asistă la câteva episoade ale războiului din Crimeea şi este martor al luptei de la Sevastopol, unde realizează numeroase schiţe şi studii de fizionomie. La întoarcerea în ţară obţine o bursă pentru continuarea studiilor la Paris, constând într-un ajutor anual de 200 de ducaţi. În 1858, Aman revine definitiv în Principate, după popasuri la Roma, Veneţia şi Milano, devenind, nu după multă vreme, cel mai apreciat pictor al oficialităţilor. Prin eforturile sale, cărora li se alătură cele ale pictorului Gheorghe Tattarescu, devine posibilă înfiinţarea Şcolii de Belle Arte în Bucureşti, printr-un decret dat de Alexandru Ioan Cuza în 1864, care îl numea director pe Theodor Aman. Din iniţiativa sa se inaugurează şi prima galerie românească de tablouri, în Saloanele Academiei (Școala de la Sf. Sava), marcând deschiderea unui drum pentru dezvoltarea artelor plastice moderne româneşti. Pictura istorică este genul pe care Aman îl consideră ca având cea mai mare însemnătate, fiind atras deopotrivă de portret şi de pictura de gen. În primii ani în Bucureşti de după întoarcerea de la Paris, în lipsă de comenzi, cutreieră împrejurimile, admirând peisajele cu păduri, bălţi şi lacuri şi dezvoltându-şi dragostea pentru natură, care îl apropie de genul peisajului. Lucrarea "Jardin du Luxembourg" împărtăşeşte aceeaşi temă cu o seamă de picturi realizate pe parcursul faimoasei istorii a grădinii pariziene, loc care a ispirat mai multe generaţii de artişti, pictori şi poeţi deopotrivă - Watteau, Gérard de Nerval, Verlaine, Rilke şi Van Gogh. Parcul din jurul Palatului Luxembourg, populat cu sculpturi şi fântâni, reprezentând scene alegorice şi personalităţi istorice, trebuie să le fi făcut o impresie puternică tinerilor artişti ajunşi la Paris din Principate, într-o vreme în care în Bucureşti nu exista încă nici o sculptură publică monumentală cu adevărat. Pictura lui Aman, pe de o parte, exprimă admiraţia pentru etapa de dezvoltare la care ajunseseră artele plastice în Franţa, datorită condiţiilor culturale şi politice care le susţineau înflorirea, pe de altă parte, ar fi putut avea funcţia de a încuraja iniţiative similare din partea oficialităţilor române, de a sublinia că gestul comisionării de lucrări artistice destinate spaţiului public era un pas normal şi necesar, care trebuia înfăptuit şi la noi.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.