Bibliografie

BOGDAN, Radu, Theodor Aman, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, 1955 CISEK, Oscar Walter, Aman, Ed. Ramuri, Craiova, 1931 IONESCU, Adrian-Silvan[coordonator], "Centenar Theodor Aman", București, 1991 IONESCU, Adrian-Silvan, "Modernitatea lui Aman", S.C.I.A., 2011

ulei pe pânză, 46 x 67 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, Th. Aman

Informații documentare

Opera este reprodusă și inventariată în monografia "Theodor Aman", Radu Bogdan, E.S.P.L.A., București, 1955 la pag. 108 și 135. Opera este menționată în "Modernitatea lui Aman", Adrian-Silvan Ionescu, S.C.I.A., 2011 la pag. 125.

Viața, cariera și activitățile organizatorice ale lui Theodor Aman au reprezentat un interes continuu pentru istorici, cronicari, monografiști și istorici ai artei încă din primii ani de la dispariția artistului. Trecută prin epoci și generații multiple, imaginea lui Aman tinde să devină una mitologică, viața acestuia devenind astăzi una cu creația și casa-muzeu ce îi poartă numele. Probabil una dintre cele mai interesante componente ale imaginii postume a lui Aman este rezumată de Mihaela Rădulescu în articolul dedicat lui Aman cu ocazia centenarului. În "Politica și exegeza operei lui Theodor Aman" descoperim construirea și evoluția "personajului" Aman, din contemporaneitatea artistului, cea a secolului al XIX-lea, până în perioada comunistă, când politica de stat deforma întregi istorii. Elogiat și criticat deopotrivă încă din timpul vieții, deseori comparat cu Grigorescu, imaginea lui Aman avea să fie reconstruită după 1900 în diverse monografii dedicate acestuia. În 1904 apare prima compilație de texte dedicate acestuia, realizată de dr. Constantin I.Istrati, pentru ca, în următori ani Nicolae Iorga, dar mai ales Alexandru Busuioceanu și O.W.Cisek să se ocupe de creația lui Aman. Clasic, romantic, neoclasic, pre-modern, dar mereu întemeietor de școală; acestea sunt principalele descrieri ce apar în perioada interbelică, Francisc Șirato și George Oprescu departajându-se prin calitatea și expresia viziunii asupra artei românești. În perioada comunistă lucrurile o i-au razna cu adevărat, Aman devenind un erou, un patriot, un critic al societății burgheze, anti-monarhist și multe altele. Componenta regală din biografia lui dispare, fiind menționate doar revoluțiile sau reforma agrară din perioada lui Cuza. Aceste texte apăreau deja la 60 de ani de la dispariția lui Aman. Ana Aman murea și ea în 1926, iar urmași care ar fi popularizat imaginea predecesorului nu au existat. În acest context popularizarea creației lui Aman a rămas în bună măsură în seama picturilor, care, indiferent de epocă, transmit mesajele nescindate sau manipulat. Astfel, revenind la pictură și în special la creația din ultimul deceniu de viață, de altfel cel mai prolific, descoperim un pictor ce își mută centrul (sau centrele) de interes. Peisajul și natura statică predomină acest ultim deceniu de viață -1880-1890, atât prin cantitate, cât mai ales prin calitate. Compozițiile mitologice și istorice își pierduseră din importanță, de asemenea și portretul își cunoscuse apogeul, singurul subiect în vervă fiind indiscutabil scena de gen. Primele naturi statice - subiecte florale- apar în primii ani de la întoarcere în București, când Aman face câteva "exerciții" cromatice, aflat încă sub influența academismului francez. După 1875 apar primele opere cu adevărat importante, opere în care poate fi observată o aplecare mai sârguincioasă asupra compoziției. Structura naturile moarte prinde contur în contextul în care Aman nu se avântă nici o clipă în experimente cromatice tipice impresioniștilor - cu care era contemporan. El rămâne fidel unui realism academic, unde instanța fotografică reprezenta un criteriu estetic important. Majoritatea operelor gravitează în jurul florilor sau a fructelor, însă există și o categorie - în care regăsim și opera de față - cu o recuzită eclectică. Obiecte personale, veselă, gazete, ulcioare, statuete și alte obiecte de mici dimensiuni compun uleiuri excepționale . Reconstrucția acestui imaginar atât de personal ne ajută să completăm acea imagine încețoșată pe care istoria artei a recreat-o uneori pictorului Aman. În "Pomiera cu cireșe" găsim o mică statuetă din porțelan, dar și țigareta aprinsă ce se stinge în scrumieră. Aceeași lucrare din patrimoniul Muzeului de Artă Craiova(inv. 9) descoperim o componentă inedită pe care o regăsim și în "Natura statică cu căpșuni"- introducerea în prim-plan a fotografie tip cabinet. Până la ora actuală ne sunt cunoscute doar trei astfel de compoziții: uleiul menționat mai sus, "Natura statică cu flori" din colecția Muzeului de Artă Arad (inv. 2106) și opera de față. Introducerea imaginii în imagine, a fotografiei în tablou era la ora aceea (începutul anilor 1880) o noutate absolută în plastica autohtonă. Aman clasicul, romanticul și academicul reușea în ultimul deceniu de carieră să deschidă noi drumuri încă o dată. Latură inedită a acestor naturi statice deschide de altfel o discuție interesantă despre pasiunea lui Aman pentru fotografie, aceste inserări fiind semne clare. În"Natură statică cu căpșuni", pe lângă fotografia copilului, identificăm, alături de fructe, flori, lupă, vas și bombonieră ziarul "L'Indépendance Roumaine". Nu este singura gazetă pe care o regăsim în naturile statice ale lui Aman, putând identifica în "Natura statică cu cireșe" (Muzeul Național Brukenthal, inv. 2639) ziarul "Monitorulu". În cazul operei noastre, apariția publicației zilnice condusă de Émile Galli, ne oferă un indiciu temporal, gazeta începând să fie tipărită în 1876. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.