137. Tors înfățișând-o pe Afrodita, tip Pontia Dresda, perioada elenistă târzie, sec II-I î.e.n.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel spunea că arta atinge apogeul în Grecia antică, întrucât spiritul liber reuşeste să fie evidenţiat cel mai bine în sculptura grecească ce redă pentru prima oară în istoria omenirii o unitate, nu doar simetrică, ci mai ales organică. Pentru Hegel, frumuseţea absolută reiese dintr-un ideal al libertăţii. Acest spectaculos tors reprezintă întru totul caracteristicile unei arte desăvârşite. O artă ce aparţine unei epoci a libertăţii în gândire care stă la bazele civilizaţiei occidentale. Piesa reprezintă un segment dintr-o reprezentare a Afroditei la greci, Venus la romani, zeiţa frumuseţii şi a dragostei. Tipul de reprezentare poartă numele de ‘’Afrodita-Pudica’’, unde deitatea feminină este surprinză în impostaze de nud, sau seminud. Sculptural, torsul prezintă un puternic contra-posto, fizionomia acestuia fiind cu acurateţe redată după un model probabil real. Detaliile anatomice sunt foarte nuanţate, modelarea este foarte sensibilă, reliefând foarte corect mişcarea muşchilor. În Grecia antică, statutul artistului ajunsese la un apogeu ce urma să decadă în următoarele două secole. Artiştii puteau folosi modele, atât bărbaţi, cât şi femei. Marele pictor al antichităţii, Apelles realizase o frescă reprezentând-o pe Afrodita, folosind-o ca model pe Campaspe, una din amantele lui Alexandru Macedon. Piesa de față, însă, este o derivare a celebrei sculpturi realizate de Praxiteles la templul Knidos, cc. 350 î.Hr., aceea devenind în antichitate un model urmat atât de greci, cât și de romani. Un exemplu asemănător piesei de față, este așa numita Venus Lovatelli aflată la Muzeul de Arheologie Naturală din Napoli. Observăm așadar, cum himationul, tipic portului elenistic, acoperă picioarele şi urcă spre braţul stâng, căzând în falduri de sub axilă. Piciorul stâng al zeiţei, sau întreaga statuie, se sprijinea, probabil, pe un element decorativ, probabil un Eros, sau pe un suport lateral (o coloană sau un copac). Torsurile greceşti au încântat atât civilizaţiile antice cât şi pe cele moderne, ele devenind din ce în ce mai apreciate, indiferent de nivelul lor de fragmentare. La începutul sec. XX, Auguste Rodin aduce în atenţia unui public contemporan, lucrări fragmentate, care se inspiră direct din clasicismul grecesc. Pentru ochiul modern, frumosul absolut al lui Hegel, chiar daca este incomplet, capătă alte calităţi ce îndeamnă la introspecţie.

Dimensiuni

custom h=60 cm

Descriere

marmură

Informații documentare

Fișă autentificare dr. Maria Alexandrescu-Vianu, Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan". Fișă autentificare prof. univ. dr. Carol Căpiță, Facultatea de Istorie, Universitatea București. Raport de expertiză dr. Gheorghe Trohani, expert bunuri arheologice. Buletin de expertiză tehnică Muzeul Național de Istorie a României.

Provenienţă

colecția Philippe Lahovary (1881-1965) și Cella Delavrancea (1887-1991). Lahovary achiziționa Torsul într-una din vizitele diplomatice la Paris, la începutul anilor '20. Cel mai probabil opera a decorat saloanele conacului boierilor Lahovary din Slăvitești. Philippe Lahovary se căsătorea cu Cella Delavrancea în prima jumătate a anilor '20, fiind al treilea (și ultim) soț al pianistei; până în 1991, colecția Cella Delavrancea; 1991-1994, colecția poetei Elena Balamaci, moștenitoarea Cellei Delavrancea; 1994-2016, colecția Fundației Cella Delavrancea; din 2016, colecția Veronica Liuba, fiica poetei Elena Balamaci.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.