1. În grădină

Tipicul compozițional al scenelor de gen realizate de Theodor Aman în ultima parte a vieții surprinde o manieră concretă, exersată în multitudinea de studii pe care artistul le-a realizat atât în peniță, cât și în ulei. Micile panouri de lemn, ce au dimeniuni standard, ne oferă adevărate exerciții de virtuozitate în ceea ce privește desenul, structurarea compoziției, dar mai ales pensulația, racordată extrem de ușor la suprafața picturală. O evoluție evidentă poate fi identificată după 1870-1875, momente în care Aman începea să finiseze lucrări în atelier, pe teme profund gândite și chiar să manifeste un interes considerabil pentru problemele ridicate de plein-air. Schița după natură va deveni una dintre practicile cele mai aprofundate, procedeu ce aducea schimbări și în desen, care, sub noile auspicii, devenea mult mai liber, produs al unei mâini mult mai încrezătoare. Astfel, peisajul începea să ocupe o parte însemnată din preocupările plastice ale lui Aman, care nu va renunța însă la pictura de gen, dar va reuși să introducă peisajul în acele compoziții. Scenele de petrecere în grădină sau horele țăranilor de la marginea satului vor fi modalitățile iscusite de un pictor ce a avut mereu capacitatea să transforme și să valorifice un produs hibrid. Astfel scena de gen ni se relevă prin opere din această categorie, ce oricând pot reprezenta un studiu pentru o compoziție mult mai complexă. Personajul feminin în natură, în grădina propriei case sau în parc devine o practică des întâlnită, Aman fiind atras tocmai de pitorescul acestei teme. Chiar dacă modelul feminin mai variază, postura, delicatețea și implicarea acestuia în compoziție sunt mereu racordate la mediul înconjurător. Opera de față răspunde lesne acestor criterii estetice mai ales că vorbim despre un ulei realizat în ultimii 10 de ani de carieră. Receptiv la unele înnoiri, în special în cazul operelor în peisaj, Aman, chiar dacă nu devine plein-airist în adevăratul sens al cuvântului, încearcă în acest tip de tablou de gen să rezolve probleme de redare a luminii sau de marcare a atmosferei. Pictorul se folosește fie de efecte de ecleraj (meteahnă a lucrului în atelier), oferă o mai mare libertate penelului, care oricum era coordonat de desenul pregătitor sau își schimbă paleta, mult mai luminoasă și proaspătă acum, reușind să modeleze opere mult mai valoroase, de o respirație mult mai modernă. Chiar dacă nu se îndepărtează de crezurile realiste, scenele de gen pictate în acei ultimi 10 ani răspund unui limbaj pictural mult mai aprofundat și impresionează prin interpretarea motivului. (I.P.)

Bibliografie

BOGDAN, Radu, “Theodor Aman”, E.S.P.L.A., București, 1955 FLOREA, Vasile, “Theodor Aman”, Ed. Meridiane, București, 1972

Dimensiuni

width 12.5 cm, height 19 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat și datat dreapta sus, cu brun, Aman, 1879

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.