364. Alexandru Manu [1860-1864]

Aman inaugura cu adevărat portretistica de succes o dată cu pictarea portretului principesei Zoe Brâncoveanu, în cursul anului 1859. Fără ezitare opera se regăsește pe culmea măiestriei portretistice pe care pictorul o va avea până la sfârșitul carierei. Aceasta poate fi cu ușurință identificată drept una dintre acele opere care ne demonstrează de ce Theodor Aman este recunoscut drept primul pictor modern autohton. Urnit de la spate de un spirit profund realist, notă definitorie și a caracterului, Aman reușea să surprindă încă de atunci(1859), prin capacitatea de a aprofunda trăsăturile cele mai per-sonale ale personajelor pe care le picta. Distribuția acestui tip de compoziții pornea întocmai de la necesitatea pătrunderii fizionomiei, efect ce trebuia să fie relaționat cu întreaga construcție a operei, așa cum înțelegea Aman la jumătatea secolului XIX. Pictorul nostru a reușit să își compună un întreg limbaj plastic a cărui finalitate avea menirea de a impune o idee principală, ce încerca desigur să depășească simpla apariție realistă. Portretul de societate al acelei peri-oade necesita o rezolvare mai degrabă pe gustul clientului, care dorea să fie imortalizat în maniera cât mai flatantă. În cazul operei menționate mai sus, Doamna Brâncoveanu este surprinsă de Aman sub tipologia tiparului ce practic îl și instaura: neidealizant, portretul nu căuta să măgulească sau să conceapă altceva decât pura realitate oferea, astfel, în locul unei expresii calde a unei femei de inimă, doamna apare în postura rigidității, condescendenței și trufiei tipice unei aristrocate. Catalogarea portretisticii lui Aman ne oferă informații prețioase asupra modalității în care pictura acestuia era văzută în a doua jumătate a secolului XIX. Începând cu portretele vechilor domnitori, de la cele ale familie Ghica (realizate în anul 1863) și până la cel al lui Carol I, pictorul devine unul dintre cei mai importanți stâlpi ai unei iconografii istorice românești. Carol Davila și familia acestuia, prinții Racoviță, Tudor Vladimirescu, Barbu Catargiu sau Mihalache Marghiloman, sunt creați în atelierului lui Aman, unii pe viu, alții după fotografie, cum se obișnuia în dese cazuri și din lipsa/dispariția modelului. Tabloul de față îl portretizează pe Alexandru Manu, fiul Marelui Vornic Ioan Manu și frate mai mic al lui George Manu, viitorul general, prim ministru și primar al Bucureștiului. Ineditul acestui portret constă în faptul că este creat după tiparul portretelor de aparat, fapt ce ne poate îndreptăți în a concluziona că a fost realizat după dispariția (prematură) a lui Alexandru Manu din cursul anului 1864, Aman putând lucra liniștit după o fotografie ca cea atașată mai sus. Chiar și așa, avem de a face cu un portret oficial, impozant prin dimensiuni și prin modul monumental de portretizare, ce ne amintește de portretul realizat de Aman lui Carol Davila, cam în aceeași perioadă ("Doctorul Carol Davila", M.N.A.R., inv. 8281). Manu este surprins de Aman în uniformă de mare ținută (asemănătoare celei de cavalerie teritorială, de inspirație austriacă): o tunică de postav, la un rând, cu șase brandemburguri de fir aurit, încinsă cu brâu de fir argintiu, tresă pe umărul stâng și pantaloni albastru deschis cu găitane de fir aurit. Uniforma este completată de căciula mare de blană cu egretă albă și de o sabie de paradă. (I.P.)

Bibliografie

MANU, Constantin, "Documente din Secolele al XVI-lea - XIX-lea privitoare la familia Mano", Constantin George Manu, Tipografia Curții Regale, București, 1907
IONESCU, Adrian-Silvan, "Modă și societate urbană", Ed. Paideia, București, 2006

Dimensiuni

width 89 cm, height 116 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu roșu, "Th. Aman"

Informații documentare

Opera este inventariată și reprodusă în "Centenar Theodor Aman", coordonator Adrian-Silvan Ionescu, Ed. Venus, București, 1991 la cat. 355, pag. 296. Opera este menționată în articolul "Modernitatea lui Aman", Adrian-Silvan Ionescu din "Studii și cercetări de istoria artei", serie nouă, tom I, 2011 la pag. 116. Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2067 din 19.01.2013. Ofertată statului român în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune prin notificarea, conform adresei 2500/03.08.2016, aferent prezentei vânzări prin licitație.

Lot.notes

Pe verso, număr de inventar Muzeul de Artă Iași, inv.167.

Datare

1860-1864

Provenienţă

colecția Alexandru Manu (1835-1864); colecția gen. George Manu (1833-1911); colecția Constantin G. Manu (1871-1959); 1948, gestiunea Muzeului Alexandru Saint-Georges; din 1949, colecția Muzeului de Artă al R.P.R., inv. 167; colecția Muzeu de Artă Iași, inv. 167 din 2015, colecția urmașilor lui Constantin G. Manu.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.