otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
42. Cuplu în zi de sărbătoare [mijlocul anilor '20]
Evidențiindu-se printr-o concepție profund umanistă despre lume și acționând neîncetat în direcția crezului său, Ștefan Dimitrescu este un reprezentant autentic al specificului național și unul din cei mai influenți artiști români ai perioadei dintre cele două războaie. Dimitrescu cochetează în tinerețe cu muzica, frecventând în 1902, cursurile de violoncel la Conservatorul din Iași. Acolo îl cunoaște pe cel care-i va fi un prieten apropiat toată viața - Nicolae Tonitza. Anul următor este acceptat la Școala de Arte Frumoase, însă dorința supremă pictorului era să viziteze Europa și să-i cunoască grandioasa artă. După câțiva ani de călătorii prin țară, pictând diverse biserici, Dimitrescu expune, în 1911, câteva lucrări de pictură și grafică la Salonul Oficial, iar debutul său are succes instant. Este angajat în 1912 ca profesor de artă la un liceu din Alexandria, dar în același an pleacă la Paris unde studiază la Academia liberă de la Grande Chaumière din Montparnasse. Acolo își închiriază un atelier și se dezvoltă ca artist, în conformitate cu spiritul liber parizian, vizitând muzee, expoziții și cafenele. Se întoarce după un an în țară, își reia activitatea ca profesor și participă, în 1914, la expoziția Artiștilor români în viață. Dimitrescu își încheie cariera ca pictor de biserici la Netezeștii Ilfovului, unde lucrează doi ani alături de Tonitza. Tot cu el are prima expoziție de amploare, în 1916, la sala Ileana, cu 42 de tablouri și 23 de desene, având teme atât autohtone cât și din Paris. Anul următor îl găsește pe Ștefan Dimitrescu, pe front, împreună cu alți artiști, fapt ce-l determină să creeze cea mai dramatică operă a sa, “Morții de la Casin”, alături de numeroase alte reprezentări ale războiului. În 1918, artiștii respectivi organizează o expoziție la Iași și înființează Asociația Arta Română, printre membrii căreia se numără personalități majore ca Dărăscu, Ressu, Pallady, Șirato, Brâncuși, Tonitza. Între anii 1919-1924, Dimitrescu va participa la toate expozițiile Asociației, până la desființarea sa. În 1926 înființează alături de Tonitza, Șirato și sculptorul Oscar Han „Grupul celor patru”, celebra asociație plină de voință proiectivă, care a preferat munca în favoarea unui crez, în locul manifestelor, pledoariilor și altor excentricități. Grupul se naște din admirația artiștilor pentru opera lui Ștefan Luchian, căruia îi răspândesc și fructifică mesajul. Dimitrescu se identifică până la confruntare cu subiectele pe care le tratează. El nu folosește exagerări retorice sau falsă grație, în lucrările sale totul e direct și natural. Preferă să surprindă spiritul creației populare, decât să etaleze ostentativ ornamentele ei tradiționale. Manifestă o înțelegere imensă pentru condiția umana, îndrăgind oamenii, care nu lipsesc aproape niciodată din opera sa. Tabloul “Cuplu în zi de sărbătoare” amintește de învățământul academic ieșean, fiind creat din tonuri brune, griuri, roșu foarte închis, însă adâncimea psihologică îl dă acea forță expresivă dimitresciană. Cele două personaje sunt, așa cum ne obișnuiește pictorul, sobre și demne. Ca toți țăranii lui Ștefan Dimitrescu, personajele denotă o anume cumpătare și calmitate, adâncite prin fizionomiile lor, unde ochii înfățișați ca niște pete negre alungite lateral și lipsa detaliilor, ne atrag în dimensiunea sufletească a cuplului.
Bibliografie
PARADAIS, Claudiu, ”Ştefan Dimitrescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978
PĂULEANU, Doina, “Grupul celor Patru”, Monitorul Oficial, București, 2012
Dimensiuni
height 61 cm, custom 50,5
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga jos, cu negru, Şt. Dimitrescu
Datare
mijlocul anilor '20
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Evidențiindu-se printr-o concepție profund umanistă despre lume și acționând neîncetat în direcția crezului său, Ștefan Dimitrescu este un reprezentant autentic al specificului național și unul din cei mai influenți artiști români ai perioadei dintre cele două războaie. Dimitrescu cochetează în tinerețe cu muzica, frecventând în 1902, cursurile de violoncel la Conservatorul din Iași. Acolo îl cunoaște pe cel care-i va fi un prieten apropiat toată viața - Nicolae Tonitza. Anul următor este acceptat la Școala de Arte Frumoase, însă dorința supremă pictorului era să viziteze Europa și să-i cunoască grandioasa artă. După câțiva ani de călătorii prin țară, pictând diverse biserici, Dimitrescu expune, în 1911, câteva lucrări de pictură și grafică la Salonul Oficial, iar debutul său are succes instant. Este angajat în 1912 ca profesor de artă la un liceu din Alexandria, dar în același an pleacă la Paris unde studiază la Academia liberă de la Grande Chaumière din Montparnasse. Acolo își închiriază un atelier și se dezvoltă ca artist, în conformitate cu spiritul liber parizian, vizitând muzee, expoziții și cafenele. Se întoarce după un an în țară, își reia activitatea ca profesor și participă, în 1914, la expoziția Artiștilor români în viață. Dimitrescu își încheie cariera ca pictor de biserici la Netezeștii Ilfovului, unde lucrează doi ani alături de Tonitza. Tot cu el are prima expoziție de amploare, în 1916, la sala Ileana, cu 42 de tablouri și 23 de desene, având teme atât autohtone cât și din Paris. Anul următor îl găsește pe Ștefan Dimitrescu, pe front, împreună cu alți artiști, fapt ce-l determină să creeze cea mai dramatică operă a sa, “Morții de la Casin”, alături de numeroase alte reprezentări ale războiului. În 1918, artiștii respectivi organizează o expoziție la Iași și înființează Asociația Arta Română, printre membrii căreia se numără personalități majore ca Dărăscu, Ressu, Pallady, Șirato, Brâncuși, Tonitza. Între anii 1919-1924, Dimitrescu va participa la toate expozițiile Asociației, până la desființarea sa. În 1926 înființează alături de Tonitza, Șirato și sculptorul Oscar Han „Grupul celor patru”, celebra asociație plină de voință proiectivă, care a preferat munca în favoarea unui crez, în locul manifestelor, pledoariilor și altor excentricități. Grupul se naște din admirația artiștilor pentru opera lui Ștefan Luchian, căruia îi răspândesc și fructifică mesajul. Dimitrescu se identifică până la confruntare cu subiectele pe care le tratează. El nu folosește exagerări retorice sau falsă grație, în lucrările sale totul e direct și natural. Preferă să surprindă spiritul creației populare, decât să etaleze ostentativ ornamentele ei tradiționale. Manifestă o înțelegere imensă pentru condiția umana, îndrăgind oamenii, care nu lipsesc aproape niciodată din opera sa. Tabloul “Cuplu în zi de sărbătoare” amintește de învățământul academic ieșean, fiind creat din tonuri brune, griuri, roșu foarte închis, însă adâncimea psihologică îl dă acea forță expresivă dimitresciană. Cele două personaje sunt, așa cum ne obișnuiește pictorul, sobre și demne. Ca toți țăranii lui Ștefan Dimitrescu, personajele denotă o anume cumpătare și calmitate, adâncite prin fizionomiile lor, unde ochii înfățișați ca niște pete negre alungite lateral și lipsa detaliilor, ne atrag în dimensiunea sufletească a cuplului.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
