Bibliografie

COSMA, Gheorghe, “Unele date despre viața și opera pictorului Dimitrie Mihăilescu”, S.C.I.A., 1962, vol I, pag. 194-196 OCTAVIAN, Tudor, “Pictori români uitați”, Ed. NOImedia print, București, 2003

ulei pe pânză, 0 g, 38,5, semnat stânga jos, cu roșu, D. Mihăilescu

Dimitrie Mihăilescu este unul dintre uitații artei românești, și totodată unul dintre acei pictori pentru care viața nu le-a oferit îndeajuns ani pentru a se impune definitiv pe panourile muzeelor de artă. Fiu de tăbăcar, născut în mahalalele bucureștene, tânărul, mânat probabil de pasiunea arzătoare, reușea să se înscrie la 24 de ani, în 1895, la Școala de Arte Frumoase. În timpul în care a urmat cursurile până la absolvirea intituției în 1903, Mihăilescu s-a familiarizat în special cu portretul, gen la care va renunța ulterior, în favoarea peisajului, temă în care se va regăsi pe întregul parcurs al carierei. Cu o fire introvertită, solitară, pictorul nu se va avânta în viața artistică decât cu ocazia manifestărilor anuale oficiale, dar mai ales în cele ale Tinerimii Artistice și ale Salonului. Activitatea lui Mihăilescu se va întinde doar pe durata a 12 ani, cel puțin dacă ar fi să luăm drept reper anul 1915, ultimul în care mai apare în cataloagele expozițiilor mai sus menționate. Cu o singură mare expoziție personală, organizată în 1912, pictorul a reușit să se impună drept unul dintre cei mai apreciați peisagiști ai vremurilor, găsindu-și un loc alături de Grigorescu , Andreescu sau Luchian, tocmai prin maniera originală de abordare a temelor atinse, fiind totodată printre puținii care nu se pierdeau în epigonismul grigorescian. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.