Bibliografie

OCTAVIAN, Tudor, “Pictori români uitaţi”, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2008 PĂUN-BADEA, Gabriel, „Mecena și comanditari”, Artă și mesaj politic, NOI Media Print, București, 20

ulei pe lemn, 0 g, 47,5, semnat și datat stânga jos, cu negru, M. Simonidi, (18)91

Momentul afirmării vădite a tânărului – pe atunci – Mihail Simonidi, în pictura românească de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, l-a constituit participarea acestuia la una dintre manifestările artistice dintre cele mai importante, Salonul Société des Artistes Français, din 1899. Intitulat „Parfumurile iernii” şi premiat cu o menţiune de onoare, tabloul avea să fie remarcat de critica vremii, prin abandonarea stilului academist şi tematicile acestuia cu motive istorice şi mitologice, şi adoptarea naturalismului cu accente simboliste, inspirat direct din viaţa modernă. Succesul pictorului, marcat de presa timpului printr-o intensă publicitate, trebuie văzut însă, prin prisma parcursului academic şi profesional al acestuia, ce nu rămâne fără ecouri, stabilindu-i astfel creaţiei artistului un loc bine meritat în contextul artei româneşti, dar şi cel al artei franceze. Admiterea sa la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, în 1888, îi asigură lui Simonidi, intrarea la atelierul marelui maestru Theodor Aman, iar aprofundarea studiilor la Academia Julian, în 1892, îi oferă un loc în atelierul profesorului Gabriel Ferrier. Aceste două mari întâlniri aveau să-i garanteze tânărului pictor român idearea unui program iconografic pentru care va fi foarte căutat, împrumutând elemente din limbajul artistic a lui Puvis de Chavannes. În reprezentarea naturii, Simonidi apelează la elemente ce ne transpun în ambianţa mitologică, specifică primelor veacuri. În imagini ale artei simboliste din lucrările sale Mihail Simonidi alege să depăşească naraţiunea picturală, exprimându-şi propriile sentimente cu ajutorul unor accente coloristice neo-impresioniste. În opera intitulată sugestiv „Rêvérie”, artistul traduce în culori imaginea fantastică a unui personaj mitologic cufundat în reverie. Situat în vârful unei coline, sprijinit de un copac, acesta îşi înalţă ochii către norii – manifestări ori întruchipări ale unei forţe divine - ce îl înconjoară, de unde se desprind siluete de putti şi femei plutind şi dansând în aer, de o frumuseţe răpitoare. Cu braţele întinse, senzuale, una dintre acestea poartă în mână o liră, instrument muzical de o extraordinară încărcătură simbolică. Emblemă a poeţilor şi a poeziei, lira înfăţişează armonia cosmică ori divină, iar sunetele acesteia unesc parcă cerul cu pământul. Întreaga scenă este încununată de prezenţa mai multor păsări, simboluri paradisiace. Printre acestea, porumbeii aduc acel suflu de dragoste pură şi împărtăşită, iar împreună fac din opera „Rêvérie” prezentarea unei teme poetice cu un aspect decorativ extraordinar. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.