138. La fête des poires [2025]

Aflat la antipodul dintre suprarealismul contemporan și influența artei renascentiste nordice, Georges Mazilu amplifică teatralitatea lumii compuse prin alăturarea esteticii urâtului, consacrată de francezul Charles Baudelaire, și dimensiunea atemporală a frumosului. Cu o forță expresivă atotcuprinzătoare, Mazilu modelează structura picturală asemenea Vechilor Maeștri. Preambulul universului său artistic înglobează imagini satirice, cu personaje antropomorfe, menite să devină metafore picturale agravate. Mutându-se la Paris, Georges Mazilu va folosi înstrăinarea de propriile rădăcini, asemenea unui element cheie în viitoarele sale lucrări. Marcat de această perioadă de tranziție, pictorul își va întemeia arta pe fondul emoțiilor personale. Astfel, opera sa se transformă la mijlocul anilor optzeci într-un amalgam de variații inepuizabile ce desemnează figuri hibride pe un tărâm fantastic. Chintesența operei sale izvorăște din dorința de a resuscita alegoria și afirmația morală ca subiect contemporan. Evocând grotescul, universul său pictural stă sub semnul hazardului, lumea sa fiind o scenă de teatru fără cortină. Desprinsă dintr-o lume definită de iluzie, pictura lui Mazilu este concepută ca o manifestare hibridă organică. Pictorul își propune, prin operele sale, să ne introducă pe tărâmul superstiției și supranaturalului, accentuând ideea de povestire. În opera de față, ”La fête des poires”, personajele sunt surprinse într-o dramă vizuală. Creaturile sale parțial umane sunt concentrate în jurul unei pere, fruct care stă sub semnul izolării, devenind asemenea mărului, un păcat. Personajele sunt angajate într-o acțiune aproape carnavalescă, din care reușim să sustragem noțiuni psihologice despre protagoniștii lucrării. Mimica fețelor, gestica și privirea piezișă sunt câteva dintre elementele definitorii ale personajelor prezente la această scenă ce nu poate fi încadrată într-un timp exact. Discursul său plastic redă complexitatea trăirilor umane precum bucuria, tristețea, naivitatea sau duplicitatea. Figurile oamenilor scunzi, cu piele galben-trandafirie, par a fi ale unor ființe primordiale care nu aparțin lumii noastre. „Este o cale pentru mine să trăiesc în compania figurilor mele”, avea să spună Georges Mazilu despre oamenii săi. Distorsionarea trupurilor, paleta cromatică ce abundă în tonuri de verde, albastru, brun și ocru, dar și folosirea permanentă a contrastului clarobscur oferă sugestia volumului și tridimensionalității. Mesajul operei sale este încifrat, privitorul fiind invitat să participe activ la descifrarea metaforelor ce se regăsesc în cadrul imaginarului artistului.

Bibliografie

MAZILU, Georges, ”Hybrid Faces”, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2020.

Dimensiuni

width 116 cm, height 89 cm

Descriere

acrilic pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, "Mazilu"; semnat și intitulat pe verso, cu negru, ”Mazilu, La fête des poires”

Datare

2025

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.