310. Revederea

A studiat la Academia de Arte din München cu Nikolas Ghizis, perioadă în care a lucrat sub influenţa academismului, a canonului de frumuseţe antic şi renascentist, care l-a învățat rigoarea desenului. A urmat totodată cursurile Academiei de Arte din Paris cu Lucien Simon şi Eugene Carriere, experiență prin care va lua contact cu studiul culorii și al luminii. Popescu debuta în 1901 cu o expoziţie organizată la Ateneul Român din Bucureşti. În același timp, a expus și în spațiile culturale în care s-a format – în 1901 la Munchen, unde a fost premiat cu medalia de aur la expoziția Secession și în 1904 la Paris. În același an, 1904, a expus alături de Monet și Degas, acesta fiind momentul din care se observă o schimbare în opera sa. Studiul la Paris a prilejuit întâlnirea cu Gheorghe Petrașcu, Ipolit Strâmbu, Kimon Loghi și Frederick Storck, cei alături de care a fondat, la întoarcerea în țară, “Tinerimea Artistică”. Noua asociație s-a născut din dorința de promovare a unei arte noi, dar și din experiența celor cinci studenți parizieni care se confruntaseră cu atitudinea sarcastică a colegilor din atelierele în care lucrau. În 1905, Ştefan Popescu s-a afiliat grupului “Cercle des étudiants roumains”, în cadrul căruia îi avea colegi pe Constantin Brâncuşi, Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu și Camil Ressu. Componenta grafică a carierei lui Ștefan Popescu a reprezentat o porțiune importantă a vieții sale, atât în ceea ce privește practica artistică, cât și în organizarea vieții culturale interbelice. Dacă în plan artistic a experimentat cu grafica încă din perioada studiilor, desenând în tuș, laviu sau practicând litografia – încă din 1911-1912, în ceea ce privește viața artistică, putem observa o pasiune pentru organizarea unor expoziții de alb-negru. Încă din 1922, Ștefan Popescu milita, alături de Jean Al. Steriadi, pentru apariția Salonului de desen și gravură, care își va începe activitatea abia în 1928. Tot în 1928, când primea premiul național, îl dăruia pentru încurajarea tinerelor talente evidențiate la proaspătul salon de alb-negru, iar ulterior avea să se îngrijească, prin diferite donații, de alcătuirea unei colecții de grafică în cadrul Muzeului Toma Stelian. Ca o declarație a pasiunii pentru grafică, la ultima expoziție la care a participat în timpul vieții, în 1947, în cadrul Asociației “Arta”, Popescu expunea doar 14 picturi, pe lângă cele 55 de desene și acuarele. (I.P.)

Bibliografie

CONSTANTINESCU, Paula, ‘‘Ştefan Popescu’’, Bucureşti, 1972 OPRESCU, George, Popescu, Mircea, ‘‘Scrieri despre artă’’, Bucureşti, 1968 OPRESCU, George, ‘‘Ştefan Popescu’’, Bucureşti, 1943

Dimensiuni

custom 56,5

Descriere

cărbune pe hârtie lipită pe carton, semnat stânga jos, în cărbune, Șt. Popescu; intitulat stânga sus, în cărbune, Revederea

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.