19. Copilul Sfânt

Tonitza a realizat opera ”Copilul Sfânt” în 1929, an integrat celei mai înnoitoare şi mai prolifice faze ale creaţiei sale, cuprinsă între 1922 şi 1930, cu unele revirimente între 1935 şi 1938. Punând în lumină o iconografie religioasă, lucrarea, surprinzătoare pentru un artist îndatorat realismului şi cauzei sociale, aminteşte de un episod al biografiei sale marcat de eforturi. În perioada de criză economică dintre 1929 şi 1934, care a determinat şi o înrăutăţire a stării materiale a familiei sale, artistul a fost nevoit să încerce ameliorarea situaţiei băneşti partici­pând la concursul pentru decorarea interiorului bisericii Sf. Gheorghe-Nou din Constanţa. Tonitza, C. Bacalu şi Jean Buiuk câştigă ”prin concurs sarcina de cinste de a picta” biserica, însă doar după îndelungate şovăiri şi urzeli care îl revoltară. A fost necesară intervenţia profesorului Nicolae Iorga, pe atunci prim ministru, pentru ca lucrarea să fie încredinţată lui Tonitza. Eforturile depuse pentru zugrăvirea bisericii, hărţuielile morale, lucrul în condiţii improprii, traiul neregulat, departe de familie, agravarea stării de sănătate au contribuit la instalarea deznădejdiei şi a amărăciunii, care i-au influenţat activitatea creatoare. Aflat în această situaţie, artistul se identifica cu suferinţele oamenilor muncii, exploataţi şi asupriţi, fiind mâniat împotriva clasei conducătoare. Perioada de deprimare a durat până când a început activitatea de profesor la Iaşi, în 1933, când se produce o înviorare în viaţa şi creaţia sa. Zugrăvirea bisericii din Constanţa a adăugat operei lui Tonitza tema­tica religioasă, studiile iconografice purtând influenţa icoanelor pe sticlă ale meşterilor populari. Lucrarea ”Copilul sfânt” pune în lumină demersurile sale de documentare pentru realizarea picturii murale a bisericii Sf. Gheorghe-Nou, ilustrându-L pe Iisus copil, binecuvântând cu un gest al mâinii drepte globul ce simbolizează întreaga omenire. Este semnificativ că Tonitza se opreşte asupra acestei imagini a Mântuitorului, în ipostaza Sa de copil, cunoscând interesului său din acea perioadă pentru portretele de copii. O temă de certă influenţă catolică, Iisus copil cu globul a apărut în iconografia bisericilor româneşti în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Tonitza făcând studii după reprezentările acesteia în arta populară, în alte biserici sau reproduceri pentru pictura în frescă pe care avea să o realizeze. Lucrând cu dedicare decoraţia bisericii timp de aproape patru ani, artistul a aprofundat imaginea religioasă, găsind în tipologiile sale, descinse din arta bizantină, reale posibilităţi expresive. În această perioadă, a realizat mai multe icoane, numite de el ”studii iconografice pe sticlă”, dintre care zece au fost expuse la cea de-a patra expoziţie a Grupului celor patru, din 1933. Opera ”Copilul sfânt” este unul dintre studiile acestei etape speciale în creaţia lui Nicolae Tonitza, care contribuie la diversitatea tematicii operei unui artist de primă importanţă în istoria artei româneşti a secolului al XX-lea.

Bibliografie

BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986 COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962 ŞORBAN, Raul, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973

Dimensiuni

width 48 cm, height 63 cm

Descriere

cărbune pe carton subţire, semnat şi datat dreapta jos, în creion, N. N. Tonitza, 1929

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.