Bibliografie

Catalog “Centenar Theodor Aman”, Ed. Venus, Bucureşti, 1991 VIDA, Mariana, “Theodor Aman gravor”, Bucureşti, 1993

acvaforte şi ac, 23 x 15 cm, semnat şi datat stânga jos, Th. Aman; inscripţie mijloc jos, FASAN

Informații documentare

Exemplare ale lucrării sunt reproduse în: catalogul "Centenar Theodor Aman", Ed. Venus, Bucureşti, 1991, pag 94, catalogul "Expoziţiei Theodor Aman - Gravor", 1993, la poz. 61 şi în "Repertoriul graficii româneşti din secolul al XIX-lea", vol. I, pag 53, colecţia Cabinetului de Stampe şi Desene al Muzeului Naţional de Artă al României

Biografia lui Aman ne relevă un personaj original care, chiar dacă este recunoscut drept unul dintre părinţii şcolii de arte româneşti, a fost şi unul dintre cei mai desăvârşiţi artişti autohtoni. Alături de pictura de şevalet, Aman experimentează continuu şi în domenii adiacente de manifestare artistică Astfel: sculptează, face frescă, devine gravor sau îşi proiectează propria casă. Artistul intră în contact cu gravura undeva la mijlocul secolului al XIX-lea, între 1850 şi 1854, când ajunge la studii în Paris. Momentul se dovedeşte a fi propice, dat fiind faptul că este perioada în care gravura “suferă” o adevărată renaştere. Perioada de supremaţie a dăltiţei este înlocuită de tehnica gravurii în acvaforte, tehnică ce va institui practic gravura modernă. Este perioada în care apare noţiunea de “peintre- graveur”, acel artist ce se diferenţiază de artizanul gravor, fapt susţinut esenţial nu numai de artiştii parizieni, dar şi de gravorii Şcolii de la Barbizon. Artişti ca Jules Dupre, Diaz de la Pena sau Theodore Rousseau îl vor influenţa pe Aman, iar interesul acestuia pentru gravura în acvaforte îl va transforma în primul “peintre-graveur” de anvergură pe care l-a avut ţara noastră. Perioada cea mai fructuoasă în activitatea de gravor este reprezentată de deceniul 1871 - 1881, în care Aman îşi desăvârşeşte tehnica, experimentând acvaforte simplu sau în combinaţii cu tehnici vechi, în speţă burinul, sau cu tehnici noi de haşurare, în ac. În ceea ce priveşte imprimarea efectivă a lucrărilor, acestea sunt iniţial realizate la Paris, de unde de altfel îşi procura şi plăcile. De îndată ce Aman îşi construieşte casa-atelier din Bucureşti, îşi face şi un atelier de imprimare a gravurilor, însă va continua să îşi importe plăcile, fie că sunt de aramă, fier sau zinc. Acelaşi lucru se întâmpla şi cu procurarea hârtiei, care era şi ea adusă din Franţa. Analiza plăcilor lui Aman ne dezvăluie metoda specifică prin care gravorul reuşea să imprime operei efecte luminoase excepţionale. Cu o zgâriere aprofundată, până la un relief profund, Aman dezvoltă un întreg proces de reprezentare, iar atacul plăcii este susţinut şi de liniile trase în ac sau dăltiţă. Pe plan european, Theodor Aman este recunoscut drept unul dintre maeştrii gravurii în apă tare, fapt dovedit de menţionarea sa, începând cu 1875, în rândul Societăţii Acvafortiştilor.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.