Bibliografie

Maria Kiss-Grigorescu, “Repertoriul graficei româneşti din secolul al XIX-lea ( Desen.Acuarelă Pastel.Gravură), A-R”, vol.I, Muzeul de artă al Republicii Socialiste România, Cabinetul de stampe şi desene, Bucureşti, 1974, p. 77-207 Remus Niculescu, „Exp. Nicolae Grigorescu, catalog de”, Muzeul de artă Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957 G. Oprescu, „Grigorescu desinator”, Academia Română. Publicaţiile Fondului Elena Simu, Bucureşti, Monitorul oficial, 1941 G. Oprescu, „Nicolae Grigorescu. Maturitatea şi ultimii ani”, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1970 A. Vlahuţă, „Pictorul N. I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910

creion pe hârtie, 14 cm, 8,5, semnat dreapta jos, cu ştampilă de alterier; autentificarea fiului, dreapta jos, în peniţă, ATELIERUL N. GRIGORESCU PICTORULUI; Desenul de mai sus e făcut de Tatăl meu Pictorul N.I. Grigorescu; Gr. N. Grigorescu

Desenul face parte după toate probabilităţile, din opera rămasă în atelierul de la Câmpina după moartea lui Grigorescu, lui Gheorghe, fiul artistului. Un lot apreciabil de crochiuri a fost marcat de către noul posesor, cu ştampila ATELIERUL/ n.grigorescu/ PICTORULUI. Unele dintre ele au intrat în patrimoniul Muzeului Toma Stelian prin voinţa lui Gheorghe Grigorescu şi a lui George Oprescu, directorul instituţiei, spre a ajunge în 1948 în păstrarea Cabinetului de stampe şi desene al Muzeului de Artă al Republicii. În ceea ce priveşte lucrarea de faţă, se deduce că, la un moment dat, probabil când s-a despărţit de acest crochiu, Gheorghe Grigorescu a reconfirmat identitatea autorului prin însemnarea autografă în cerneală aşternută pe hârtia de care este prins desenul: “Desenul de mai sus e făcut / de tatăl meu Pictorul N.I. Grigorescu / Gh.N.Grigorescu”. Asemenea autentificări formulate în termeni similari şi semnate de fiul artistului cu aceeaşi scriitură în peniţă, delicată şi elegantă, aplecată spre dreaptă, se mai întâlnesc şi pe alte desene ce poartă ştampila atelierului. Lucrarea noastră, crochiu tipic grigorescian pentru perioada de după 1877, se impune prin vivacitatea rezumativă şi sintetică a liniei ce sugerează forma cu o siguranţă, o economie şi o expresivitate a mij- loacelor ce indică pe artistul matur, capabil de acest exerciţiu performant atât în desen cât şi în pictură. Luând în considerare tematica (întoarcerilor de la târg) şi articularea bogată a compoziţiei, desenul pare a fi fost schiţat cu gândul la o anterioară dar şi la o viitoare pânză pictată precum “Spre casă” (Vlahuţă, 1910, il. p. 201) sau “Întoarcere de la bâlciu” (Vlahuţă, 1910, pl. p. 244-245). Datează, credem, din perioada albă, cu menţiunea apartenenţei la un moment de reviriment cum există în succesiunea de faze ale acestui capitol din operă. Limbajul concis şi spontan al desenului de faţă ce aminteşte scânteierile materiei picturale din “Ciobanaş pe Valea Doftanei” (Artmark, Licitaţia de Impresionism /Postimpresionism românesc, 28 sept. 2011, catalog, ilustraţii p. 73, 75) se potriveşte întocmai inspiratei formulări a lui Henri Focillon referitoare la estetica crochiului (“L’Eloge de la main”, 1934): “considérons les dessins qui nous donnent la joie de la plénitude par le minimum des moyens (să privim desenele ce ne dau bucuria plenarului printr-un minimum de mijloace de expresie)”. (I.B.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.