Bibliografie

Jean Bouret, „L’Ecole de Barbizon et le paysage français au XIXe siècle”, Neuchâtel, Ides et Calendes [f.a]. Julien Cain, Paul Leprieur, „Millet”, Paris, Librairie centrale des Beaux-Arts [f.a.]. Françoise Gueroult, „Jean-François Millet 1814-1875 et le thème du paysan dans la peinture française du XIXe siècle”, Musée Thomas Henry, Cherbourg, 1975. Maria Kiss-Grigorescu, „Repertoriul graficei româneşti din secolul al XIX –lea, A-R”, vol.I, Muzeul de Artă al R.S.România, Bucureşti, 1974, cat. 614-654. G.Oprescu, „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, ed.Meridiane, 1970. A.Vlahuţă, „Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi opera lui”, ediţia Casei Şcoalelor, Bucureşti, Socec, 1910. Cataloage de expoziţii Remus Niculescu, „Expoziția Nicolae Grigorescu”, catalog de, Muzeul de Artă RPR, 1957. [Ioana Beldiman, Gheorghe Cosma], „Nicolae Grigorescu, pictură-grafică”[catalog expoziţie], Bucureşti, Muzeul de artă al Republicii Socialiste România, 1984. Vincent Pomarède şi alţii, „L’Ecole de Barbizon. Peindre en plein air avant l’ impressionnisme” [catalog expoziţie], Paris-Lyon, Réunion des Musées Nationaux, 2002. Marie-Thérèse Caille, Denia Mateescu, Virgil Tănase şi alţii, „Nicolae Grigorescu (1838-1907). Itinéraire d’un peintre roumain. De l’école de Barbizon à l’impressionnisme”, Paris, Somogy Editions d’Art, 2006. Laurens des Cars şi alţii, „Gustave Courbet” [volum de studii şi catalog expoziţie], Musée d’Orsay şi The Metropolitan Museum of Art, Paris, RMN, 2008

ulei pe pânză lipită pe lemn, 23,5x38,5,

Informații documentare

Pe verso mențiunea: “Comisia retrospectivă la Ministerul Artelor şi Instrucţiunii autentifică lucrarea de pe faţă, ca fiind Nicolae Grigorescu, semnat şi parafat, H. Blazian, 1946.”

Acest studiu rapid, lucrat probabil direct în materie picturală, pe baza unei palete restrânse de neutre, este o demonstraţie de virtuozitate atestând stilul inconfundabil, alert şi concentrat al artistului când pictează în plein air, capacitatea de a reda sintetic forma scăldată de soare. “[…] să poţi lucra repede. Toate lucrurile de-afară trebuiesc făcute repede, smulse din zbor”, îi mărturisea Nicolae Grigorescu lui Vlahuţă în legătură cu atitudinea sa faţă de acest tip de pictură (Vlahuţă, 1910, p. 176). Dincolo de experienţa matură a stilului, găsim în această eboşă aparţinând perioadei târzii a operei, solida cunoaştere a anatomiei animaliere. Redarea rezumativă a capului de bovină (o formă specifică de craniu) este rezultatul unui exerciţiu îndelungat de studiu - desen cu modelul în faţă - cu punct de plecare în vremea uceniciei la Barbizon şi Marlotte. Temă curentă pentru grupul de pictori realişti ce lucrau în pădurea Fontainebleau şi în împrejurimi, acest motiv fusese considerat în pictura franceză, un gen minor. Charles Jacque sau Jean-François Millet, Courbet, Daumier sau Grigorescu sunt interesaţi atât de animalul domestic care munceşte alături de ţăran, cât şi de fauna sălbatică, subiect pentru naturile statice cu vânat. După exemplul generaţiei romantice în căutare de natură şi expresivitate, artiştii secolului al XIX-lea parizian se antrenau în studiul anatomiei animaliere desenând după modele vii la Jardin des Plantes şi urmând cursurile acestei discipline susţinute în vecinătate, la Museum d’Histoire Naturelle, de către sculptorii Antoine Louis Barye şi Emmanuel Frémiet. Nicolae Grigorescu regăseşte în România aproape toate temele rurale ale Şcolii de la Barbizon şi se opreşte asupra lor transformându-le în chintesenţa operei sale. Între ele se numără şi pictura animalieră pe care o integrează unui repertoriu de elemente favorite, reiterat de artist în variante compoziţionale ce ilustrează o lume pastorală naţională, specifică propriei viziuni. Schiţe pictate (“Ghiocel”, în Vlahuţă, 1910, p.217), ca şi numeroase crochiuri animaliere în creion, cărbune sau peniţă (vezi colecţia MNAR, Cabinetul de Stampe) atestă interesul pictorului pentru pregătirea compoziţiilor cu asemenea subiecte. Studiul de faţă va fi jucat rolul de exerciţiu în vederea unor pânze din această categorie tematică, fiind concomitent şi o lucrare de sine stătătoare din punct de vedere pictural, un exemplu de limbaj modern, bazat pe sinteza formei-lumină. Inscripţia de pe verso atestă autentificarea lucrării în 1946 de către criticul de artă H. Blazian, în cadrul Comisiei de expertiză a Ministerului Artelor. (I.B.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.