Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
ENESCU, Theodor, ”Simbolismul și pictura. Un capitol din evoluția picturii și a gustului artistic la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea” în ”Scrieri despre artă”, vol. II, Ed. Meridiane, București, 2003
ulei pe carton, 49,5, semnat stânga jos, cu baiț, St. Popescu
Primele influențe ale simbolismului și totodată primele manifestări ale interesului pentru universul stilistic al curentului ajung în România pe filieră germană, ”vehiculul” acestora fiind artiștii români aflați la studii în Munchen. Theodor Enescu afirma în studiul său, ”Simbolismul și pictura. Un capitol din evoluția picturii și a gustului artistic la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”, ”față de Paris, Munchen-ul oferea atunci un mediu dens și omogen de orientări artistice simboliste și preexpresioniste, în care factorii unei tradiții stilistice locale covârșite de baroc și neobaroc, de imaginativul iluzionist și decorativ favorizau o mai mare influență a estetismului, a simbolismului și a decorativismului Jugendstil.” Tot Enescu este cel care menționează entuziasmul tânărului Ștefan Popescu, regăsit într-o serie de scrisori ale pictorului către A.D. Xenopol sau Ștefania și Constantin Dobrogeanu-Gherea, dar și în colaborarea cu ziarul Adevărul, în perioada 1895 – 1896, pentru care a trimis constant articole despre evoluția curentelor artistice. În 1898, publica în ”Arhiva”, la Iași, articolul ”Asupra picturii moderne. Mai ales în Germania și Anglia” care, pornind de la expoziția englezului Burne Jones, menționa schimbările de paradigmă cu acuitate: ”Artiștii epocii noastre, desgustați de proza de toate zilele, se concentrează în lăuntrul lor, analizează și-și descriu propriile sentimente și cu toate că subiectele sunt luate din veacurile trecute sau epocile legendare, aceea ce ne descriu sunt sentimentele noastre de astăzi, ale lor înșiși – pictorii de azi sunt poeți lirici.” Student la Munchen, Popescu a luat contact cu opera pictorilor germani Max Klinger, Ludwig Herterich, Hans Thomas sau Franz Stuck, iar influența acestora și a mediului artistci german s-a esimțit în opera sa până în primul deceniu al secolului al XX-lea. În 1904, într-un articol din ”The Studio”, Ștefan Popescu era situat alături de Loghi și Petrașcu ca reprezentanți ai noilor tendințe în artă, asociați noi înființatei grupări artistice, ”Tinerimea Artistică”. Ștefan Popescu a abordat în opera sa subiecte inspirate de basmul românesc, redate în stil seccesionist, cu accente decorative. Totodată el este cel ce afirma că ”pictorii de azi sunt poeți lirici”, ”realismul și dragostea pentru natura externă fiind înlocuite prin idealism și descrierea lumii interne, sufletești.” Nu surprind, așadar, lucrări ca ”Peisajul cu cetate”, în care tehnica impresionistă este pusă în slujba noilor percepte simboliste, care reflectă ”lumea interioară, sufletească. ”
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
