44. Atmosferă diluată

Apariţia şi evoluţia lui Ţuculescu în pictura românească ţin de domeniul singularului. Arta acestuia este mai mult o experienţă artistică care reuşeşte să se menţină în afara oricărei şcoli stilistice sau a vreunui stil dominant. Deşi criticat în nenumărate rânduri pentru atipicitatea sa, Ţuculescu continuă să sfideze orice formulă artistică autohtonă conturată până în secolul XX. Conform scrierilor critice ale vremii, acesta este întruchiparea “expresionistului”. Şi tocmai acest expresionism al său este ceea ce îl va singulariza pe Ţuculescu în spaţiul artistic românesc. De-a lungul cariereri sale artistice, Țuculescu consumă rapid fiecare etapă stilistică, fiind într-o continuă schimbare a motivelor picturale, urmărind mai cu seamă modalităţile de exprimare a sinelui şi intensiţăţii trăilor lui, decât păstrarea unei linii constante a motivului. Simbolul totemic –apărut brusc la finalul etapei folclorice, pare să anunţe o nouă schimbare a parcursului stilistic al lui Ţuculescu, care se va defini în totalitate în 1960. Lucrările lui se abstractizează –dispare linia orizontului, ideea de perspectivă este distrusă, luându-i locul o bidimensionalitate ostentativă, cu puternice compoziţii cromatice. Această perioadă totemică, denumită şi perioada “semnelor şi a simbolurilor” este caracterizată de modul în care pictura lui Ţuculescu transcende şi reuşeşte să propună un nou sistem de simboluri, care va transforma imaginea în expresia pură a eului creator. “Atmosferă diluată” reuşeşte să înglobeze toate elementele definitorii perioadei abstractizate a lui Ţuculescu (1959-1960), de la cromatica puternică, pură, la emblematicele simboluri –troiţa, ochiul şi totemul. Bidimensionalitatea lucrării este dată de amplasarea pe vertical a elementelor figurative. Cele trei elemente sunt şi ele supuse unui proces de unificare, al cărui rezultat îl putem identifica cu imaginea totalizatoare şi dominantă a totemului –o invenţie a artistului, în care se regasesc influenţe de sorginte folclorică. Prin reprezentarea unui cuplu totemic, Ţuculescu subliniază funcţia magică a lucrării, motivele repetitive şi hipnotice ale acestuia fiind transpuse asemenea unui ritual vizual. Acest ritual reuşeşte să îndrepte aspiraţia gestului creator, de la estetic la realitatea pură, esenţială. Astfel, întreaga lume a imaginii şi obsesia gestului creator sunt regăsite în fiinţa totemului, un simbol al totalităţii lumii. Totemele funcţionează ca o metaforă totalizatoare, ca un simbol al lumii imaginii şi gestului creator, care „reuşesc să sintetizeze şi să reproducă pulsul unitar şi complex al realului”.

Bibliografie

VLASIU, Ion, „Ion Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1966. COMARNESCU, Petru, „Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1974. CÂRNECI, Magda, „Ion Țuculescu”, Ed. Meridiane, Sibiu, 1984.

Dimensiuni

width 80 cm, height 100 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, "TUC"

Informații documentare

colecția Maria Țuculescu; colecția Ioana Țuculescu; ulterior, colecție privată, București

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.