Licitația #332
Licitația de Artă Postbelică și Contemporană, inclusiv o secțiune caritabilă pentru construirea teatrului Grivița 53 #332/2019
Licitație
Marți, 9 iulie 2019 19:00
Palatul Cesianu-Racoviță, București
Palatul Cesianu-Racoviță, București
Loturi
145
Valoare totală:
232580€
Percentage of sold lots:
80
Descriere
Artiști de top și o selecție de lucrări postbelice şi contemporane. Licitația include o largă paletă de nume cu ecou internațional: de la Baba la Țuculescu, de la Bernea la Neagu, de la Ciucurencu la Brătescu, alături de Câlția, Ilfoveanu, Dumitrescu și mulți alții. Licitația include și o secțiune caritabilă pentru construirea teatrului Grivița 53, cu lucrări semnate de Arantxa Etcheverria, Alexandra Nechita, Gheorghe Fikl, Francisc Chiuariu și Mihai Popescu.Campanie de strângere de fonduri pentru PRIMUL TEATRU CONSTRUIT ÎMPREUNĂ
Chris Simion-Mercurian este o personalitate apreciată atât în țară, cât și în străinătate. Are o carieră de peste 20 de ani în teatru, peste 48 de spectacole regizate, 10 cărți publicate și este inițiatoarea unui important festival de teatru independent din țară – UNDERCLOUD. Anul trecut Chris Simion-Mercurian a vândut casa bunicii și, cu banii încasați din tranzacție, a cumpărat un teren. Pe Calea Griviței 53. Acolo va construi G53 – PRIMUL TEATRU CONSTRUIT ÎMPREUNĂ DE LA ZERO. „În 1946 ducea la bun sfârșit un astfel de demers inginerul constructor Liviu Ciulei, pentru fiul său - regizorul cu același nume. Teatrul construit de domnia sa este actualul Teatru Nottara. De-atunci și până astăzi nimeni nu a replicat o astfel de poveste”. După 73 de ani, Chris Simion – Mercurian ne invită să-i fim alături, iar visul ei să devină și visul nostru. „Este moștenirea pe care o putem lăsa generațiilor care vin din urmă și Bucureștiului.” – Chris Simion-Mercurian. „În 1999 întâlnirea cu celebrul scriitor francez Pascal Bruckner a fost definitorie. Am înființat împreună cea mai longevivă companie de teatru independent din România, Compania de Teatru DAYA. Acum 18 ani teatrul românesc era sub monopolul teatrelor de stat, iar încercarea de a face teatru independent era considerată mai degrabă o impostură, decât o formă de curaj, libertate și deschidere spre ceva nou. Atitudinea celor care făceau parte din sistemul instituțional, prejudecățile oamenilor care nu îndrăzneau să riște ca antreprenori în domeniul cultural, obstacolele pe care a trebuit să le depășesc… m-au întărit. Cu cât a fost mai dificil, cu atât a fost mai provocator. A fost modul prin care mi-am testat pasiunea și visul. <