Bibliografie

Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966 Catalogul Expoziţiei “Nicolae Dărăscu. Magician al culorii”, Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2009 DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

ulei pe carton, 50 cm, 60,5, semnat şi datat stânga jos, în creion, N. Dărăscu, 1933

Nicolae Dărăscu s-a consacrat în istoria artei româneşti drept un original peisagist. Operele sale, căutări ale unor sinteze între spontaneitatea primei impresii transpuse în culoare (impresionism) şi tendinţa cézanniană de conturare a formelor, sunt expresii ale bucuriei în culori ale piesajului, ale mişcătoarelor marine, ale domoalelor dealuri înverzite. Încă de la început, genul peisajului apare elaborat în doar câteva scheme compoziţionale, pe care, cu mici schimbări, le va relua în decursul celor 40 de ani de activitate. Departe de a-i minimaliza capacitatea creatoare a artistului, această caracteristică îl va impune în peisajul artei româneşti prin forţa paletei cromatice şi a atmosferei mereu originale a marinelor din Veneţia, Chioggia, Delta Dunării sau Balcic. Dacă iniţial (1908-1920) peisajele lui Dărăscu dezvăluie rare armonii cromatice, obţinute prin acorduri între culorile primare şi complementare, perioada anilor 1920-1944 – ce corespunde celei de-a doua perioade de creaţie dărăsciene – aduc o noutate în viziunea artistică a pictorului. Devenit reprezentativ pentru arta națională, Dărăscu continuă să fie interesat de efectele coloristice ale luminii şi atmosferei, însă acum se observă şi o puternică preocupare pentru sublinierea formelor şi a volumelor în culoare. În alte cuvinte, Dărăscu apropie stilului impresionist propria experienţă cu arta lui Cézanne, de stabilire a formelor, de construcţie a planurilor prin intermediul culorii, definindu-şi un stil personal şi un mod propriu de expresie. Anilor ’30 le aparţin opere prin care Dărăscu se distinge, poate, drept cel mai inspirat interpret al frumuseţii şi pitorescului regiunilor dobrogene. Cu o paletă la fel de luminoasă, dar lipsită totuşi de intensităţile cromatice specifice primei perioade de creaţie, geamiile, cafenelele turceşti, cartierele tătărăşti, oferă sentimentul unei linişti meditative, a unei împăcări şi calm. Ocrul cald al acestor peisaje atinge uneori o anumită materialitate diafană, artistul tinzând acum către un rafinament cromatic. Aspectul vaporos este atins prin utilizarea unei pensulații mai fine, regimul de împăstare fiind mult schimbat față de peisajele mijlocului de deceniu trei (vezi Venețiile realizate în 1926). Peisajul este studiat bine în prealabil, compus în tuș și descompus cromatic, pentru ca produsul final să fie definit exclusiv de pensulația senzuală, tipică lui Dărăscu.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.